Profesorul vizionar și decibelii zburători

Pe la inceputul anilor ‘60 fabrica de ciocolată  Kandia din Timisoara primise niște utilaje pentru eliminarea bulelor de aer din ciocolata fierbinte-numite taboteze . Problema era că tabotezele faceau un zgomot infernal și nimeni nu putea să lucreze linga ele. Au incercat sa le procure muncitorilor niste dopuri de urechi-dar dupa doua ore cu dopurile ,muncitorii se bițiiau ca in filmele lui Chaplin. Nimeni nu rezista sa stea linga mașină un schimb intreg. Trebuia facut ceva .

Disperați au apelat la minister. Ministerul a format o comisie de specialiști de la Facultatea de Mecanică din Timisoara . In fruntea comisiei era profesorul Coloman Bakony o somitate in domeniu dar mai mult de atît un om foarte original .

Cei din comisie au primit mai intii schița mașinii.Au controlat, au măsurat și apoi au venit la fata locului . Studiază mașina atîta cît se poate sta in jurul ei .Apoi profesorul Bakony convoacă  o ședință lărgită cu toti inginerii fabricii.

Sala de sedinte e plina. Toti asteapta cu sufletul la gură soluția-minune. Și intr-adevar profesorul Bakony nu dezamăgește. „No, drajilor am găsit rezolvarea” -spune profesorul cu accentul lui ardelenesc. Un murmur de ușurare în sală.Toti inginerii scot carnețelele să noteze . „No puneț napoi carnețele că nu  de țedule aveți nevoie .Tot ce vă trebuie e un bilet de tramvai. Cunoasteți Timisoara?” -ii intreaba pe inginerii mirati.” Ei, daca o cunoasteti ,vă suiți in tramvaiul 6,mereți tri stații și vă dați jos tocmai in strada Gheorghe Doja . E acolo o școală de surdo-muți cea mai bună din țară. Angajati de acolo cițva baieti si fete să lucreze pe tabotezele voastre. Toți veți avea de cistigat .” Nu știu dacă au făcut așa însă profesorul Bakony a fost unul dintre primii care a intuit potențialul extraordinar aflat in oamenii cu dizabilități.

scoala_surdo_muti