Evanghelia după Gyuri

de georgeschimmerling, publicat în Uncategorized
Pentru noi, evreii,Pesahul (Paștele) are o semnificație specială.A fost ultima oară cînd Dumnezeu a mai jucat  în echipa noastră. Ne-a  despicat atunci apele Mării Roșii ,ca să nu ne udăm pe picioare în  drumul către Țara Promisă . După care s-a retras din activitatea competițională.

Într-un fel era și de înțeles. Nu e deloc ușor să fii Dumnezeu. E foarte solicitant jobul .Nu e ca la sfinți sau ca la profeți.Acolo dacă-ți iese o minune , intri în Biblie. Cînd ești Dumnezeu , făcutul de minuni face parte din contract.

Este adevărat că și-a mai pierdut un pic din popularitate . Una ar fi fost  să dea  benevol o mână de ajutor, alta  e să stabilești  și regulile jocului .

The Ten Commandments. Image shot 1956. Exact date unknown.

După aceea a încercat să ni-l trimită pe tînărul acela pletos ,despre care se vorbea  că ar fi fiul  său .Am fost sceptici .
„Oy vei !. La noi nu se promovează , doar pe bază de rude. Nu suntem la Primărie  .Să  ne arate mai întîi ce știe !!” – au tunat rabinii neîncrezători .

A fost trimis  mai întâi la lotul de  juniori de la Capernaum ,să se mai coacă . Acolo și-a făcut echipă alternativă.  I-a adunat pe Simion pescarul, pe Matei vameșul,pe Ioan botezătorul. Și pe Iuda Iscarioteanu care era mai mult rezervă .

A început să se afirme. Se vorbea că acolo, la juniori făcea minuni. A înmulțit numărul pâinilor, a înmulțit  numărul peștilor .A transformat apa în vin așa că a înmulțit și numărul bețivilor .Oamenii au început să îl respecte. Unii vorbeau de el ca de regele Iudeilor .Dar pentru ca să fii rege, trebuie să te arăți pe terenul celor mari. La Ierusalim.

football-religon_2

Au ajuns la Ierusalim la începutul primăverii. Era o zi frumoasă .Aș fi zis că era o zi frumoasă de Paști, dar Paștele încă nu se inventase.

Intrarea în Ierusalim a fost triumfală. Lumea îl aclamă cum nimeni nu mai fusese aclamat în Ierusalim până atunci .

Dar tocmai acolo pe muntele Măslinilor, în grădina Ghetsimani , în ceea ce ar fi trebuit să fie momentul său de glorie absolută – ceva în el se rupe .
Aerul rarefiat de munte nu-i priește. Sau poate că așteptările de la el sunt prea mari. Simte un fel de amețeală.  Are nevoie de  odihnă.

Are un nume maladia asta. Sindromul Ierusalimului. Îl face pe om să să-și iasă din cochilie și să se creadă  Iisus. La el era ceva mai complicat căci el chiar era Iisus. Dar  om mai era   ? Acum ar fi avut nevoie de cineva cu succinte studii de psihologie ca să-L îndrume .Poate greșise atunci când se înconjurase doar de yes-meni săraci cu Duhul cărora le promisese Împărăția Cerurilor. Și atunci de la înălțimea lui de jumătate Om jumătate Cristos se gândește că dacă nu se poate vindeca pe sine măcar să încerce să îi vindece pe alții. Se duce în colțul cel mai îndepărtat al mesei . Acolo unde stă stingher, Iuda Iscarioteanul ,cel mereu rezervă  . Îl bate prietenește pe umăr.  Cei din urmă vor fi cei dintâi.  Atât i-a spus. Simte cât de mult înseamnă pentru cineva care a fost mereu tratat cu dispreț ,să i se arate un pic de încredere. Mîine Iuda va fi titular în locul Lui. La care Iuda îl sărută pe obraz . Căci Iuda cel  neiubit știa ce înseamnă să fii luat sub aripa protectoare a celui mai popular băiat din clasă. De acum va fi în stare să și moară pe teren pentru el. Într-un fel chiar așa s-a și întâmplat.

Despre ce s-a petrecut a doua zi părerile sunt împărțite . Evangheliștii spun că a avut loc un proces în urmă căruia Fiul a fost răstignit . Și că s-a arătat apostolilor viu la câteva zile ,după care s-a ridicat la ceruri . Musulmanii spun că a fost schimbat și în locul lui a fost crucificat Iuda . Evreii nu dispută existența lui ca învățător dar îi contestă caracterul divin. L-au scurtat de nume. I-au zis doar Yeshu,în loc de Yeshua cum era trecut în buletin  .A -ul cel de pe urmă -parafa  divină- o va primi doar dacă va reveni pe pământ și va aduce Înțelegerea Mondială.

Polemica iudeo-creștină – Yeshu ori  Yeshua- a mai reapărut din cînd în cînd la suprafața istoriei în Evul Mediu. Ultima oară în disputa ecumenică de la Barcelona din 1263.

Pe ordinea de zi au fost două puncte. Dacă Messia a fost sau dacă va veni . Și dacă e   sau nu de inspirație divină  . Avocatul acuzării era creștinul. Avocatul apărării ,evreul.  Nu știu dacă a fost vina Fiului sau nici măcar voința Lui ,dar de atunci de la evenimentele acelea din Ierusalim, evreul era întotdeauna în apărare.

Istoria a consemnat în paginile sale pledoaria înțeleptul evreu Moshe Ben Nahman -pe numele de scenă Ramban.
Dacă Messia a trecut  pe aici de ce lumea a rămas în halul ăsta  .Dacă el,Fiul, ar fi fost cu adevărat Messia cum se face că atîția înțelepți evrei au rezistat încercărilor de convertire  forțată . Nu-l poți transforma pe cel ce nu crede în cel ce crede , oricîtă putere ai avea  . Dar cînd Messia-cel adevărat – carne și os –  va sosi ,   atunci  va începe o eră , adevărata epocă de aur , în care vor trăi în pace și armonie toate vietățile pământului indiferent de credință. Poate că asta a fost și dorința lui Iisus, învățătorul.  Si nu, acesta nu  va fi   sfârșitul lumii ci începutul ei  .  Sau poate că un Messia alternativ se  va arăta întregii lumi tocmai acolo în catedrala Camp Nou  , singura catedrală din lume în care se închină  laolaltă creștini, evrei si  musulmani . Și ca să fie recunoscut de către toți va purta numărul 10 pe tricou. Dar deocamdată  va fi  numit doar Messi . A-ul cel de pe urmă -parafa divină- o va primi doar dacă  va cuceri Cupa Mondială  .Dacă se poate de data asta fără mâna lui Dumnezeu.
                                       football_religion_3
  E drept că asta n-a mai consemnat-o istoria ci doar evanghelistul microbist.
Iar  Dumnezeu Tatăl ? Nu a murit-cum a crezut Nietzche. Și-a încercat o vreme norocul ca antrenor , nu i-a plăcut . Se juca prea dur si regulile Lui nu se mai respectau . Poate s-a pripit cînd a crezut că poate creea omul într-o singură zi . S-a făcut arbitru.  Împarte cartonașe galbene și roșii. Câte o boală ,câte un infarct, câte un virus . În timpul liber stă pe pervaz și citește . Are o slăbiciune pentru Radu Cosașu. Tocmai parcurge ultima lui carte –Viața ficțiunii după o revoluție. Este acolo un schimb de epistole între Tatăl existent și Fiul inexistent. Dumnezeu zîmbește. Mare pișicher Cosașu ăsta,cum le-a intuit el pe toate. I-a plăcut în special un pasaj unde Cosașu citează din unul din autorii lui preferați, Evgheni  Zamiatin. Zamiatin ăsta a făcut parte din  prima generație de bolșevici și totodată a fost unul din primii ei dizidenți ,cînd a înțeles destul de repede că și Lenin e tot un  fals Messia  . Atunci a scris Zamiatin un roman pe nume Noi,parodie despre o societate utopică , a gândirii unice. …Acolo zice Zamiatin – Tragedia omului poate fi înfruntată ori prin religie,ori prin ironie . Lui dumnezeu îi atrage atenția expresia asta. Din buzunarul celest îsi scoate markerul divin și subliniază fraza . Apoi o recitește încă odată .  Își scoate caietul mare cu scoarțe groase,caietul dumnezeiesc în care notează în fiecare zi cîte un lucru nou pe care l-a învățat despre oameni. A spus bine Zamiatin ăsta . Din fața tragediei umane , o parte se refugiază în religie, alta în ironie  .Și , ca doi fii ai unui tată abuziv , fiecare  crede că celălalt  e singurul vinovat  . Din celălalt buzunar își scoate stiloul ceresc Mont Blanc și notează cu scrisul lui mare ,caligrafic  în caietul cu foi de papirus
Tragedia omului va putea fi rezolvată numai atunci cînd rigoarea religiei va întîlni libertatea ironiei .
Chiar mîine va convoca o ședință pe tema asta cu toți îngerii șefi de departamente.Îl va chema și pe englezul ăla nou  sosit recent  ,Stephen Hawking  parcă îl cheamă  ,cel care nu crede în forța divină   , dar  are o minte  brici .

Poate că ,dacă va rezolva definitiv problema  tragediilor umane   își va putea recăpăta liniștea și majusculele.

Închide caietul, îsi bea sucul de rodii și merge la culcare. Mâine are o zi grea.

12 gânduri despre „Evanghelia după Gyuri”

  2. Pacat ca nu gasim cuvinte de lauda pentru acest text. Ar merita. Atat textul cat si autorul. Bine scris, cu trimiteri subtile, filozofice si religioase, spiritual, se lasa citit usor si cu placere. Felicitari, Gyuri!

    Apreciază

    Răspunde

    1. Problema e ca inca sunt un alergator pe distante scurte. Pentru o carte ar trebui sa fiu alergator de maraton sau macar de semifond-altfel iese o carte asa de subtire ca poate sa-ti cada intre scaune in tren sau in metrou . Dar continui sa adun subiecte

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu