La revedere, tovarășu Nelu

Dacă ar fi existat un premiu Oscar pentru  propagandă, tovarășu Nelu l-ar fi meritat cu prisosință.Era cel mai bun.

Alți activiști aveau elocvența unei maimuțe  .Se împiedicau de un adjectiv,se loveau de un adverb, călcau greșit într-un gerunziu .Cuvintele le ieșeau scârțîite.Se vedea clar că nu repetau acasă .Dar nu tovarășu Nelu .În gura lui chiar și cuvintele  de rumeguș sunau a mugur de fluier . Tovarășul Nelu știa exact ce trebuie să spună, nu se bîlbîia niciodată,potrivea vorbele așa cum potrivești un lego,fiecare bucățică la locul ei, el nici nu avea nevoie de prospect, era cel mai bun asamblor de cuvinte din toată facultatea.

Sigur că priceperea lui nu a trecut neobservată .A fost promovat, chemat să vorbească în ședințe.Se așeza întotdeauna în față, în prima bancă. Plebeii erau în ultimele bănci.I se dădea cuvîntul.Tovarășu Nelu,zîmbea mulțumit pe sub mustață,își dregea glasul și pornea în  slalom printre lozinci cu dexteritatea lui Ingemar Stenmark, schiorul ăla suedez,campion mondial.Traversa etica socialistă prin dreapta , abnegația revoluționară prin stînga iar cînd trecea linia de sosire pe la trebuie să facem totul ,urmau aplauzele.Apoi se supunea la vot.Cine e pentru ,la care  ridicau toți mîna înflăcărați de patosul tovarășului Nelu , după care-că așa cerea protocolul-  urma vag amenințătorul  CinevaÎmpotrivăSeAbțineCineva– pronunțat rapid,într-o singură tonalitate ,la care nici o mînă nu se ridica căci  toți știam că nu e deloc bine să fii acel cineva.
Apoi s-a extins și în domeniul cultural.A înființat și o brigadă artistică de agitație .E drept că era mai mult de  agitație și mai puțină artistică .Au chemat și un profesor de dans, un fel de Hugh Heffner local.Le-a zis bătrînul -Nu vă mai mișcați aiurea .Faceți ce știți voi cel mai bine .Stați locului și zîmbiți.Nu înțelegeau spectatorii de ce tovarășul Nelu și fetele lui zâmbeau cam tâmp tot timpul spectacolului.

Dar tovarășul Nelu l-a ascultat pe bătrîn. A rămas să facă ce știa să facă cel mai bine .Iar în domeniul ăla, nimic nu-l mai putea coborî de pe piedestal.

Pînă la ședința aceea de partid din penultimul an care a schimbat totul.

Era o ședință deschisă-adică erau convocați și cei care erau membri de partid și cei care nu erau membri de partid, ca să vadă cum funcționează democrația socialistă .Miza ședinței era simplă și clară totodată -admiterea în partid a colegului M .Pentru că era un meci ușor, cu un final previzibil, a fost trimis să ne arbitreze un domn profesor,somitate în circuite integrate ,dar destul de diletant în ale propagandei. Ședința a început după tiparul obișnuit.Tovarășul Nelu a zis că dacă Partidul a hotărît că are nevoie de colegul M în rîndurile sale , atunci cu siguranță că Partidul știe ce spune iar noi trebuie să fim mîndri că ,prin votul nostru,ne aducem aportul la aceasta.S-a supus la vot.Cine este pentru. Toate mîinile s-au ridicat .A urmat formula obișnuită CinevaÎmpotrivăSeAbțineCineva .Tocmai cînd ne pregăteam să declarăm ședința închisă și să plecam acasă ,o voce din ultima bancă a zis   Eu .Eu mă opun!  . Un murmur străbate sala.Unii întorc capul.Probabil n-am înțeles  noi bine. Probabil a vrut să zică E băiat bun. Dar vocea din fundul sălii a repetat din nou, de data asta mai clar și mai răspicat            Mă Opun.Tovarășul Nelu se foiește nervos.Cuvîntul ăsta ,venit de pe  alte lungimi de undă , îi este complet  străin, nu e inclus în lădița de cuvinte primite de la secretariatul de partid .Și atunci colegul nostru din ultima bancă ,  a cerut cuvîntul. A zis că partidul nu are nevoie de colegul M așa cum nu are nevoie nici de ceilalți. Că de fapt admiterile în partid se transformaseră în   ultimul refugiu al oportunismului .Am rămas înmărmuriți. Colegul nostru era puțin peltic dar asemenea cuvinte clare și răspicate nu auzisem de mult. Poate că nu auzisem niciodată. Și atunci domnul profesor care crezuse că a venit să arbitreze un liniștit turneu de golf și s-a trezit deodată în mijlocul unui meci de trîntă , a  făcut o greșeală tactică.A decis rejucarea meciului.Adică a votului. Și de data asta n-a mai folosit formula clasică CinevaÎmpotrivăSeAbțineCineva  – ci varianta ei mult mai firească : Cine e împotrivă .Revoluțiile se propagă încet.Dar ele se propagă în cele din urmă .Și atunci ,multe  mîini s-au ridicat, nu atît pentru a opri ascensiunea colegului M ,ci pentru că tocmai ne cîștigasem o libertate pe care nu o mai avuseserăm niciodată pînă atunci .  Libertatea de a fi contra.

Între tovarășu Nelu și restul clasei erau trei bănci dar atunci parcă se săpase un fluviu. Zăgazurile se rupseră ,apa o luase la vale iar tovarășu Nelu era înghițit de viitură ca insula Ada Kaleh .Devenise un  Che Guevarra al unei cauze greșite.

Nu mai știu ce s-a întîmplat după aceea cu tovarășul Nelu.Ca și insula Ada Kaleh,nici tovarășu Nelu nu a mai revenit de atunci la suprafață.Sincer,uneori îmi e dor de el.Față de propagandiștii vremurilor actuale,el măcar avea garanția unui dram de sinceritate în plus. Și a cîtorva grame de inteligență.

Dar din acea ședință  am învățat că, uneori, ca să-ți strigi  adevărul, trebuie  să ai curajul să  înoți contra curentului.Noi, ceilalți, te vom privi la început cu scepticism.Dar poate că după aceea , te vom urma  .Chiar dacă ,pînă atunci, am fost  obișnuiți doar să facem pluta.