Jurnal de emigrant. Oferta domnului Fink.

Una din problemele cu care trebuia sa se confrunte un proaspăt imigrant , mai ales unul provenit ca mine dintr-o țară comunistă  ,era dureroasa lipsă a banilor . Prețurile erau mari, stipendia mică , slujbele destinate imigranților erau foarte prost plătite iar ajutorul rudelor, oricât de generos ar fi, era totuși sporadic . Colegul meu de cameră , un american, mi-a dezvăluit că el tocmai își găsise o sursă stabilă de venit nu datorită a ceea ce facea ci datorită a  ceea ce era .

Peste căteva zile m-am prezentat și eu acolo unde m-a trimis americanul , la un birou elegant aflat la etajul cinci dintr-o clădire cu pereți de marmură .Pe firma de la intrare scria – Organizația Imigranților Anglo Saxoni. Am spus că mă cheamă George și sunt un anglo-saxon din România. Domnul Stanley s-a uitat pe niște hârtii după care m-a rugat să mai repet încă odată numele . George -am spus , ca pe regele Angliei , mirat  ca nu pricepe un lucru atat  de simplu . Nu al meu, al țării . Ro-ma-nia . Dracula , Nadia, Năstase -adaog imediat cele trei nume care le cunoaște orice anglofon   . Domnul Stanley a privit lista încă odată , a întors-o pe cealaltă parte și mi-a spus că îi pare rău dar România nu figurează. Am rugat să se mai uite încă odată sperând într-o minune ori macar într-o eroare de tipar . Mi-a zis cu un accent ciudat despre care am aflat ulterior că e accent sud-african că nu sunt eligibil pentru ajutor material , în schimb dacă nu voi avea unde petrece sărbătorile de primăvară , îmi poate găsi oricând o familie dispusă să mă adopte pentru câteva zile . La plecare mi-a oferit niște broșuri informative despre organizația lui , in ale cărei binefaceri din păcate , eu George of Romania , nu eram inclus .

Am înțeles atunci că nu are rost să caut sprijin pe meleaguri străine. La o adică tot la ai tăi trebuie să apelezi. Așa că am sunat la HOR – Asociația Imigranților din România . O doamnă cu un puternic accent moldovenesc , care pe atunci mi se părea mai straniu decât cel sud-african, dar cu care spre deosebire de accentul burilor am apucat ulterior să mă obișnuiesc , mi-a spus ușor plictisită că peste câteva zile se va organiza un seminar pentru imigranții din România . Va participa și un domn suspus de la Sohnut/ Ministerul de Absorbție care vorbește și românește . Uite-tot la ai tăi  e salvarea – mi-am zis mulțumit. Am schimbat pe loc blugii de George cu ițarii de Gheorghe și am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de opinci .

Intrunirea avea loc intr-o pivniță întunecoasă din sudul Tel Avivului. Erau prezenți mulți imigranți români , unii familiști, alții singuri . Domnul Zeev , funcționarul superior de la Ministerul Absorbției și membru în partidul politic aflat la putere era imbrăcat la costum, ceea ce sincer m-a surprins , căci până atunci crezusem că in Israel, costume poartă doar chelnerii.
A început prin a ne informa ce bine am făcut că am venit în Israel, pământul   laptelui și al mierii, cum spunea un cântec cunoscut . Sigur- a spus el ca să ne mai tempereze entuziasmul – că viața în Israel nu e ușoară, nu umblă câinii cu covrigi in coadă , dar că fiecare se poate descurca dacă are puțin noroc ori o rudă la Compania de Electricitate. După vreo oră și ceva când am apucat deja să nădușim căci se făcuse foarte cald , a venit și partea cu întrebările . Am ridicat mâna . Mă numesc Gheorghe și as vrea să știu ce se întâmplă cu ajutoarele financiare pentru noii imigranți . Americanii primesc, francezii primesc , chiar și sud africanii cei rasiști primesc. Noi de ce să nu primim ? . Domnul Zeev a ridicat din umeri și mi-a spus că organizația e săracă, bani nu poate să ne dea , dar în schimb la ieșire ne așteaptă niște broșuri informative frumos colorate care ne vor fi de mare folos în viitor .

Și tocmai când crezusem că epuizasem toate posibilitățile și singurii bani pe care-i voi vedea vor proveni din generozitatea celor care-mi vor lăsa un bacșiș in munca mea de chelner , consiliera de la ulpan m-a întrebat de unde sunt

– Timișoara – am răspuns eu moale , convins fiind că nu a auzit în viața ei de orașul ăsta
Temesvar !! – zice ea cu acel accent pe care îl mai auzisem doar în copilărie . Trebuie neapărat să mergi la domnul Fink .

În invălmășeala istoriei, Timișoara orașul meu natal , se numise odată Temesvar și aparținuse Regatului Ungariei, Iar domnul Fink era preșrdintele organizației de întrajutorare a evreilor unguri. Această organizație -aveam să aflu ulterior -era compusă doar din domnul Fink și soția sa.
În prima joi a lunii , fix la ora patru după amiaza m-am prezentat la biroul domnului Fink . Era un om evlavios, cam pe la 60 de ani , îmbrăcat la costum din două piese și fiindcă era puțin miop , purta niște ochelari groși din ramă de baga.

Domnul Fink mi-a fost simpatic încă de la început pentru că nu mi-a oferit nici o broșură .Ca și domnul Zeev  mi-a spus că am procedat foarte bine că am emigrat în țara promisă de Dumnezeu poporului evreu , dar spre deosebire de domnul Zeev la urmă a deschis sertarul de jos al biroului  din lemn de mahon , a scos de acolo un carnet de cecuri și mi-a întins  un cec in valoare de 150 de shekeli.  Uite ce noroc a dat peste mine- mi-am zis in timp ce îndesam cecul în buzunar  . Sunt ungur doar de câteva minute și deja nivelul de trai mi s-a îmbunătățit simțitor. Gyuri îl invinsese pe George și il biruise și pe Gheorghe. .De atunci in fiecare prima zi de joi a lunii la ora 4 fix, cu exactitate de ceasornic îmi puneam klopul de Gyuri și băteam la ușa biroului domnului Fink de pe bulevardul Agripas . Cu un ritual domol , domnul Fink deschidea sertarul din partea dreapta de jos și scotea de acolo cecul , pe care mi-l întindea zâmbind . Eu ii spuneam Koszonom și mă gândeam că sunt cel mai bine plătit  emigrant din ulpan , poate chiar că din tot Israelul. 150 de shekeli pe un  cuvânt , probabil mai bine  chiar decât un avocat  .

Uneori domnul Fink se mai interesa de viața mea personală , dacă am vreo prietenă , ce planuri de  de viitor am . Dar nimic nu avea să mă pregătească pentru întrebarea aceea  pe care mi-a pus-o intr-o    primăvăratecă  zi  de joi dintr-un început de mai.

– Dumneata ești circumcis ?

Întrebarea a căzut ca o bombă. Eram obișnuit ca în Israel lumea este mai directă , îți intră în viață cu plugul, dar nu mă așteptasem la asta de la domnul Fink care mi se păruse mai mult ungur decât israelian  . Am simțit pe loc că puțina  maghiara pe care o știam se scurge din mine picătură cu picătură .

Nem ertem.  Nu înțeleg -am bâlbâit.

 

-Adică  ți-au făcut Brit la tine acolo  la tine la Temesvar ?  Dacă nu, să știi că putem aranja  ceva

 

I-am răspuns că din câte știu treaba asta se face la 8 zile iar eu intărziasem trenul. . Dar domnul Fink avea deja răspunsul pregătit. Niciodata nu-i prea tarziu  . Patriarhul Abraham s-a circumcis la 99 de ani. Ai citit Cartea Genezei ?
Cu toată stima pentru patriarhul Abraham și pentru gestul lui , eu nu aveam deloc de gând să intru în Biblie și nici să mă apuc de ștrengării  la 99 de ani . Cu toate astea i-am cerut un răgaz de gândire .
În prima joi din luna următoare înainte de a urca in birou , am făcut câteva ture în jurul clădirii să văd dacă nu se ascunde vreun mohel după colț . A fost prima și singura oară de când mă aflam în Ierusalim când cuțitul unui evreu m-a speriat mai tare decât cuțitul unui arab.

Domnul Fink mă aștepta jovial. Urma să plece în concediu deci îmi va da dinainte stipendia pe două luni. . Am vorbit un pic despre situația politică din Ungaria , unde începuse să se simtă  un aer proaspăt de libertate . Comunismul va cădea până la sfârșitul anului ăsta, 1989 – pronostica domnul Fink . Ne-am strâns măinile , i-am urat Boldog szabadsag– Concediu plăcut și dau să plec. Dar domnul Fink mai are ceva să-mi spună.

– Te-ai mai gândit la propunerea mea. ? Tocmai avem acuma o grupă de foști baptiști din Arad de lângă Temesvar și niște băieți  etiopeni din tribul Falashmura care au decis și ei să facă acest pas  . Îți pot oferi un pachet de circumcizie foarte avantajos . Curat și elegant la spitalul Hadasah din Ierusalim. Cu anestezie locală . Nici nu o să simți. Pe urmă te trimitem la recuperare  o săptămână într-un hotel de 5 stele la Eilat , all inclusive, trei mese pe zi . Ce zici ?
Nem tudom -i-am răspuns eu un pic nervos . Deja simțeam că incet-incet începusem să redevin Gheorghe. Ungurii ăștia vor să ne ia nu numai  Ardealul, dar uite că acuma  vor să ne ia și prepuțurile .

Domnul Fink se apropie ușor de mine și își scoate ochelarii

– Să știi Gyuri că in Israel toți sunt așa . Și in plus-imi spune  aproape în șoaptă argumentul suprem – ajută și la virilitate.

Ăsta, da, era un argument demn de luat în seamă . Știa bine domnul Fink. Pe un bărbat dacă nu-l prinzi cu argumente religioase, vorbește-i despre virilitate și e al tău  .

Am răspuns că totuși aș mai vrea să mă mai gândesc. Stiți înainte de-a fi ungur mi-s bănățean. Iar bănățenii se hotăresc mai greu .

M-am oprit la cofetăria Kapulski din colț . Sigur că era importantă ideea apartenenței la un popor. Era esențială și legătura cu Dumnezeu, care nu știu pe ce considerente , ne vrea tăiați împrejur . Nici treaba cu virilitatea nu era chiar de neglijat. Pe de o parte așa stăteau lucrurile . Însă iudaismul meu- iudaismul de Timișoara – avusese intotdeauna  mai mult decât  o singură parte.

M-am reintors în biroul domnului Fink. Cu un gest iute i-am înapoiat cecul pe care tocmai îl primisem în urmă cu câteva minute .

– Domnule Fink să știți că la mine iudaismul   provine din cap, nu din puță . M-am răsucit pe călcâie și am închis ușa capitonată în urma mea . Nu aveam să îl mai revăd de atunci…

8 gânduri despre „Jurnal de emigrant. Oferta domnului Fink.

  1. De fiecare ocazie cand am ajuns la ei, nu au facut nimic decat in cazul cel mai bun sa asculte, dar ajutorul dat la olim era si este zero ( 0 )!
    Mai bine la Rusi sau la alte tari care se ajuta unul pe altul.
    In Israel, nu numai ca nu ajuta, dar se rusineaza sa vorbesca limba.
    Apropo limba, daca nu ma credeti, va rog sa va uitati aici la niste poze din 2018:

    A venit timpul sa fie schimbati cei vechi si bagat niste sange tanar si proaspat !!

    Apreciază

  2. Mișto încheierea! M-a dus cu gândul la o replică dintr-un film al fraților Coen: „And I don’t mean my dick’s bigger than yours, it’s not a sexual thing – although, you’re the writer, you would know more about that.”
    Si in plus filmul se mai cheamă și Barton Fink 😁

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s