Oameni și coșuri

Nu știu cum e la alții, dar la noi astăzi ai voie să ieși din autoizolare doar în două scopuri. Să-ți plimbi cîinele ori să-ți faci cumpărăturile. Cum din păcate eu dețin doar o pisică ce nu acceptă in nici un chip să fie plimbată , mi-a rămas doar varianta supermarketului. În vremuri normale nu sunt un pasionat al cumpărăturilor dar astea nu sunt vremuri normale . Îți poți da seama de asta încă de la ușa de intrare . ..Stai pe loc !  – auzi o voce aspră .  Așa cum  în vremea împăratului   Napoleon Întâiul fiecare soldat purta în raniță bastonul de mareșal , acum în vremea  lui Covid Al 19-lea fiecare paznic de supermarket poartă în borsetă  termometrul de infirmier.

 

 -35 cu 5 decretează  el,   după ce te măsoară      . … O fi provenind și termometrul tot din China ? .

 

Virusul e în toate și-n cele ce sunt dar mai ales în cele ce nu sunt. Apuci cu  mare grijă bara căruciorului căci ai auzit că acolo îi place pungașului  să se ascundă . Există ceva foarte neliniștitor în lupta asta cu un inamic nevăzut.

Masca de pe față îți  schimbă nu doar înfățișarea ci și caracterul. În viața de zi cu zi poate că ești un mascul alfa  care face ravagii în ședințe , însă aici la super  -în vremea pandemiei- ai revenit la stadiul de culegător pe care strămoșii tăi l-au exersat timp de mii de ani în peșteră. Ca un miriapod apuci de pe raft tot ce crezi că s-ar asocia cumva listei tale de cumpărături .  Paste, conserve de pește ,ceva legume , niște fructe , brânzeturi , ceva dulce și niște murături ca să-ți revii la realitate . Și ceva iaurturi . Si la final cireașa de pe tort, hârtia igienică.

Coșul e de acum  destul de plin si trebuie doar să fii atent cum îl mânuiești printre rafturi ca să eviți o nedorită coliziune frontală cu vreun cărucior infectat condus de vreun alt om de grotă pe a cărui   jumătate de chip neacoperit de mască se citește un gen de teamă  asemănătoare cu a ta     .

Ești   aproape de linia de sosire. Punctul terminus al aventurii zilnice . Nu a durat mult . Stăm la casă , alineați  , pe două rânduri , oameni și coșuri ca într-o nuvelă de Steinbeck .

Și tocmai atunci așa cum de obicei se întâmplă în filmele de groază își bagă coada  neprevăzutul. Îmi aduc aminte că am uitat ceva . Uitasem azima  . Se apropie  Pesahul  și indiferent câte conserve am luat , dacă vin acasă fără azimă sunt la mare ananghie.

Nu am încotro așa că ies din rînd si mă îndrept iute spre fundul magazinului unde se află fostul raion de franzeluri, reprofilat acum în perioada de Pesah în raion de pască  . Iau un pachet . Dar cînd să-l așez în cărucior   observ  că există deja în coș un pachet de azimă. Sunt un pic descumpănit . Ar fi  numai două posibilități – analizez repede situația   . Ori  așa începe Alzheimerul ori la repezeală am luat coșul altcuiva  . Dezleg  misterul destul de iute  căci observ pe fundul coșului  , o pungă mare de brocolli iar mie nu-mi plac deloc brocolli. Acum e  clar. Va trebui neapărat să-i explic proprietarului coșului că a fost doar o eroare . Îmi caut din priviri căruciorul dar nu-l mai găsesc .  S-ar putea , ca un alt culegător să-l fi luat din greșeală pe al meu tot așa cum eu îl luasem pe al lui .

 Înlocuiesc  pachetul de brocolli cu un pachet de spanac . Restul cumpărăturii lui îmi convenea de minune .

În timp ce conduc spre casă , eliberat de măști și de temeri mă lovesc gândurile științifico- filozofice .

Dacă vreodată emisarii  unei civilizații superioare vor ateriza pe Pâmânt și vor dori să studieze acel mamifer placentar care se credea odată stăpânul Universului , nu vor avea nevoie pentru asta de laboratoare sofisticate. E destul să-l urmărească intr-un supermarket . Preferabil în vremea unei pandemii. Vor putea observa toată evoluția dar și toată decăderea umană .  Vor vedea că nu contează de unde vine și unde se duce, nu contează cărui arhetip aparține și nici cărei rase, indiferent dacă e carnivor, ierbivor sau rumegătoare ființa umană în orice colț de lume se comportă exact la fel . Poartă exact aceleași măști în spatele cărora ascunde exact aceleași angoase .  Și chiar dacă în vremuri obișnuite e ocupat  să își procure  tot felul de nimicuri costisitoare doar ca să pară ceea ce  nu este   , în vremuri critice  când viața se reduce la esență  , toți  neandertalii   au aceleași griji ,  își doresc aceleași lucruri și chiar cumpără  exact aceleași bucate    . …Mă rog , poate doar în afară de brocolli….

corona_matzes_2

Un gând despre „Oameni și coșuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s