Poveste de vară

Un francez gentilom  ,pe nume Paul Valery  spunea odată că realitatea e doar un caz particular al ficțiunii.

In clasa lor   de-a  doispea erau 36 de elevi , intre care se nimeriseră să fie  18 băieți si 18 fete.  În liceul acela de mate-fizică unde totul era ordonat  asta nici măcar nu constituia o știre .Și chiar și eu aș fi trecut peste acest amănunt dacă  imediat după examenul de bacalaureat  nu s-ar fi  organizat  banchetul  de absolvire . La banchet fiecare băiat trebuie să conducă o fată, așa erau regulile atunci    . Încă nu se inventaseră rânduielile  astea noi că se potrivește   și  băiat cu băiat ori fată cu  fată.  Si atunci  în pragul banchetului chiar și tocilarii clasei și-au scos pentru câteva zile nasul din cărțile de matematică ori culegerile de fizică  și au inceput să-și privească colegele cu oarece interes . Stiau ei că fetele bune se dau repede. Si cele rele la fel. Dar ei rușinoși erau . Căci despre felul cum să abordezi o fată nu te învăța  în  manuale  . 

 Iustin  pusese ochii pe Iulia. Erau si apropiați la catalog și din asta dedusese că ar putea fi apropiați și sufletește . Un fel de zodiac   pe litere . Iulia avea de toate. Era și  frumoasă și premiantă, o combinație care ar putea  îndepărta băieții însă nu in cazul Iuliei căci ea avea  o inteligență calmă și  neamenințătoare  . Chiar și profa  de chimie care  mereu îi bășcălea pe  toți  și  nu-i mai scotea din 2 sau 3 de-i punea la corigență să-i doteze laboratorul , se purta deosebit  cu Iulia . Era cea mai bună la  chimie  din clasă , poate chiar din toată școala .  Nu era de mirare căci se pregătea de Medicină .  Iustin își făcuse un plan . O să o invite la cofetăria aceea cu nume de floare din orașul lor și acolo intre o lămâiță și un doboș îi va pune intrebarea capitală – Vrei să fii perechea mea la banchet ? Dacă il va refuza va rămâne cu gustul acru de lămâiță. Dar dacă va accepta va simți la plecare gustul dulce al glazurii de la Doboș . 

   Amânase invitația până spre sfârșitul zilei căci incă  se lupta încă cu sine însuși  . Iar  din toate  luptele pe care e nevoit să le poarte omul  , lupta cu sinele e cea mai grea .  Doar că atunci în ultima pauză, dinainte de ora de tehnologie, când tocmai crezuse că se biruise  ,    il auzi pe Narcis – craiul clasei-  lăudându-se  că a invitat-o la banchet  pe Iulia  și ea acceptase  . Însă banchetul va fi doar preludiul – zise Narcis șmecherește . Și spunând asta, scoase din buzunarul de la uniformă niște chestii din alea împachetate în celofan și pe care le vindeau sârbii în piață doar atunci când erau siguri că nu-i nici un milițian prin preajmă   .    Iustin nu știa exact ce sunt chestiile alea rotunde dar simți cum   i se urcă sângele la creier  . Dacă nu ar fi fost oameni în jur l-ar fi luat pe Narcis ăsta și l-ar fi izbit  cu capul de  zid .

Iustin s-a dus singur la banchet . Din cauza lui de partea cealaltă , o fată a trebuit să meargă și ea singură dar Iustin nu se mai simțea răspunzător pentru  simetria școlii  . Era de-acum absolvent  ,  cu bacul luat , putea să  se elibereze de reguli . De cum a ajuns la petrecere   s-a așezat pe un scaun cât mai aproape de perete, asta îi dădea siguranță . Lângă el nu s-a mai așezat nimeni.  Câțva  se bâțâiau haotic  pe  ringul de dans   , alții  explorau sticlele de tărie la bufet  iar pe aleea întunecoasă din spatele clubului  pachete de hormoni ținute în frâu  de prea multă vreme , dădeau în clocot .  Tibi Drăgan – băiatul cu stația și cu geamantane pline  de muzică   , avea experiență . Când vedea că se cam golește  ringul ,  punea un Boney M săltăreț , ceva cu – Hurrah, Hurrah- It’s a holliday     . Când vedea că s-a făcut  prea plin  și stă să se reverse băga un  Ti Amo languros , numai bun pentru pipăială  și atunci ăștia singuratici se retrăgeau cuminți  in ungherele lor   . 

Iustin nu participa la tot acest flux și reflux . În lumea lui interioară el nici nu era acolo . Se  vedea  undeva la mare într-un sat de pescari scriind poezii pe care i le dedica  Iuliei  . Era tare frumoasă Iulia în iulie. Ea era frumoasă și in august ori in ianuarie dar cea mai frumoasă era  in iulie probabil că de aia i-au și pus părinții numele ăsta . Iustin avea pasiunea  poeziei , publicase deja la un cenaclu . Dar în sinea lui el știa că e doar un poet mediocru. Poeții buni sunt duri. Bacovia a fost un dur , Baudelaire a fost un dur , Eminescu a fost  nemuritor și rece. Iar el era blând , iar un blând nu va deveni niciodată un mare poet . Maximum va deveni un poet  nefericit, din aceia de care e plină lumea  .  Iar  ele, fetele dintr-a 12-a nu aveau loc pentru nefericire. Acum dansau  în draci cu toți fericiții clasei . Iustin știa că altă ocazie de a mai fi impreună cu Iulia nu va mai avea căci  ea va fi de acum prinsă în caznele admiterii . Pe atunci se intra greu la orice facultate dar la Medicină se intra cel mai greu. Norma de petreceri a Iuliei  era foarte limitată . De fapt era banchetul și atât  . Voia deja să se dea bătut și să meargă acasă .

Spre dimineață îl văzu însă pe Narcis,  prăbușit  peste o sticlă de rom cubanez, pe trei sferturi goală. Atunci a înțeles Iustin că misiunea lui încă nu se încheiase.  

I s-a părut cumva firesc  să-i  propună Iuliei să o conducă  până acasă. Au ieșit împreună fără să-și mai ia rămas bun de la ceilalți  . Iustin mergea la câțva pași in urma Iuliei și ii privea taiorul roșu, elegant, comandă specială de la Casa De Mode.  Pe drum ar fi vrut să-i spună că dacă nu i-ar fi fost teamă de gustul  de lămâiță , poate ar fi mers împreună  la banchet. Dar în loc de asta a intrebat-o ce regretă cel mai mult din toți anii ăștia de liceu. Și ea  i-a spus că ea din tot liceul ăsta cel mai mult regretă două lucruri . Că n-a învățat să patineze și că nu cunoscuse iubire de băiat   . Iustin i-a răspuns  că nici el nu știe să patineze dar că ar plimba-o bucuros cu sania odată . Iulia l-a privit intrucatva  mirată . Ce-i veni acum , sanie în plină vară dar Iustin poetul  ar fi vrut sa-i spună cu asta că el spera  ca prietenia lor să țină măcar  până la iarnă  . Au ajuns acasă  . Iulia l-a invitat sa intre în casă . Domnul profesor i-a întins mâma ca unui om mare și i-a mulțumit că a protejat-o . Nici nu i-a întrebat nimic despre Narcis .

Apoi peste ei doi a trecut viața  .Uneori cu evantaiul, alteori cu buldozerul  . Iustin a plecat din țară și s-a stabilit tocmai la Paris.  Destinul sălăsluiește doar în marile orașe – credea  el. Cu diploma lui de economist a  devenit consultant în sistemul bancar . O slujbă bine plătită. A schimbat poezia literelor cu proza cifrelor, spre bucuria familiei. Iulia a rămas mai departe în țară să ingrijească de domnul profesor și de zecile  de pacienți  care-i frecventau cabinetul pe care îl deschisese după absolvire .  Ambii au cunoscut iubirea . Ambii au cunoscut despărțirea . Amândoi au pierdut pe cineva drag , aproape în același timp. La întâlnirile de absolvire nu a mai venit niciunul .  Iustin s-a refugiat în fotbal , căci locuia  aproape de stadionul lui Paris Saint Germain care avea să-i devină marea  iubire.  Iulia s-a refugiat în muncă .

Și a venit anul pandemiei. Intâlnirea aniversară din acel an s-a organizat pe zoom. Statul prea îndelungat în casă l-a făcut pe Iustin să vrea sa-și reintâlnească colegii. Printre cubulețe a căutat-o pe Iulia  .  Nu era . După intâlnire a sunat-o pe Dana, fosta ei colegă de bancă din liceu , care  i-a spus că Iulia nu are încredere în tehnologia asta de la distanță. Pe om trebuie să-l vezi la față , să-i asculți  inima, să-i citești sufletul , așa e în meserie și așa trebuie să fie și in viață. Atunci Iustin a decis că trebuie neapărat să o vadă.

Și-au dat întâlnire la o cofetărie din oraș . Cofetăria nu mai avea nume de floare și de fapt nici nu era era chiar cofetărie ci o cafenea cu nume italienesc .   Nu au mai comandat Doboș că erau amândoi la dietă  iar in loc de lămâiță au luat  un capucino latte și un nectar de piersici. S-au așezat  la o masă mai la stradă   si au inceput să  alunece în trecut  .Și cum se adânceau mai mult in vorbe simțeau  că anii ăștia mulți care trecuseră intre ei nu-i depărtaseră ci dimpotrivă. Amândoi lăsaseră  în urmă niște ani netrăiți,  in care se chinuiseră cu părinții bolnavi, ani in care-și făcuseră datoria de copii dar acum după ce părinții le plecaseră într-o lume mai bună venise și timpul lor. Iar când Iulia l-a întrebat ce regretă cel mai mult din anii ăștia care au trecut , Iustin i-a răspuns   că regretă două lucruri. Că nu a învățat să patineze și că nu a îmbrățisat niciodată o doctoriță. Iulia i-a spus că nu-l poate ajuta cu patinajul dar i-a spus asta într-un anume fel așa ca  el să înțeleagă nespusul . Și el a înțeles. Când   s-au dezbrățișat ,  Iustin și-a amintit că fusese poet odată si i-a recitat o poezie pe care o scrisese special pentru ea  despre timpul care ne-a mai rămas  . Iulia a oftat  . De atunci s-au așezat   la  mese  mai retrase  ca să vorbească în liniște și despre viitor  .   La una din intâlniri ,chelnerul  le-a recomandat să se mute  mai aproape de televizor că tocmai   joacă  Paris Saint Germain în finala Cupei  , dar Iustin a zis că Paris Saint Germain  nu-l mai interesează . Căci in ochii adânci și negri ai Iuliei se oglindesc atât Mbappe cât și Neymar. Iar Iulia-desi nu știa cine sunt ăștia – a înțeles pe loc că așa arată  dragostea adevărată.  

Așa se face că în serile călduroase de iulie  , in orașul   unde  s-a mutat destinul, o pereche trecută binișor  de prima tinerețe si poate chiar si de a doua , două insule izolate devenite arhipelag ,  își trăieste prezentul . Iar în vremuri de weekend pleacă să colinde  țara în lat si lung  ca doi tinerei . Lista o face ea, bagajul îl face el.  . Pantofi de mers  , bețe de cățărat , pelerine de ploaie , lanterne , o haină mai groasă ,multe   tricouri subțiri de bumbac  că e cald la sfârșit de  iulie  .Niște perechi de șlapi și costumele de baie .    Iar vecinii  care l-au urmărit în timp ce ducea toate astea la mașină  pot să jure că văzuseră  acolo in  portbagaj  și o sanie

.

Un gând despre „Poveste de vară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s