Orice tînăr aspirant la inginerie din anii ’80 trebuia să treacă în primul an de facultate și printr-un curs de filozofie.De fapt era o filozofie amestecată cu marxism ,un fel de ciorbă ideologică cam greu de digerat.În plus cursul era programat la cea mai dulce oră a după-amiezii , iar domnul profesor nu prea era familiarizat nici cu numele și nici cu figurile noastre nefilozofice-așa încît frecvența la curs nu era prea grozavă.
Într-una din acele după amieze cuminți de primăvară nu se va ști exact din ce pricină domnului profesor îi vine ideea ciudată să strige prezența. Bine, nu a întregului an că altfel ne-ar fi prins noaptea , ci a unei grupe la întîmplare.Strigă dumnealui ce strigă pînă ce ajunge la colegul nostru Mavrogheni Stavrică -student român – de origine greacă. Stavrică se nimerise să fie și el printre cei care preferaseră un dulce somn de după amiază ,în locul cursului de filozofie . Colegii ,ca să-l scoată basma curată își amintesc că studenții străini-greci sau arabi- erau exceptați de la aceste cursuri , fiindcă oricum ce treabă aveau ei cu filozofia lui Marx .Și atunci ca să-l salveze pe Stavrică le vine ideea îndrăzneață să murmure -la început mai timid – dar apoi mai hotărît – e grec, e grec..
Întîmplarea a făcut să avem un coleg de an pe care chiar îl chema chiar Grec-Grec Marcel pe numele complet – un borșan aprig dar care și el ațipise într-una din ultimele bănci. Crezînd că-și aude strigat numele, are o reacție pavloviană .Se trezește brusc din somnul de frumusețe și țîșnește militărește în picioare strigînd Prezent .
Urmează o mostră de dialog eristico-maieutic care va intra în analele istorice atît ale filozofiei cît și a facultății
Mai întîi domnul profesor sesizează că ceva nu e în regulă cu reacția colegului nostru Grec Marcel.
-Dumneata cine ești ?
-Grec
Domnul profesor zîmbește cu blîndețe ca în fața unui bebeluș care tocmai învățase să pronunțe primele cuvinte .
-Dragul meu ,eu nu am întrebat ce ești , eu am întrebat cine ești ?
Dilema existențială a oricărui filozof .Dar amicul nostru care poseda și o barbă a la Herodot ,nu are nici o dilemă .
-Grec – răspunde el ,neînțelegînd ce e așa de greu de priceput .
Domnul profesor își dă seama că aici e chestie complicată . În fond grecii inventaseră filozofia .Se pare că îndărătnicia o inventaseră tot ei.
-Stai să o luăm altfel . Dumneata ești Mavrogheni ?
-Nu
– Ei și dacă nu ești Mavrogheni, atunci cine ești dumneata ?
– Grec
Vine o vreme cînd chiar și cel mai stoic filozof înțelege că e cazul să renunțe. Domnul profesor simte că ăsta e un astfel de moment.În fond ce e filozofia dacă nu un ocean de dileme fără răspuns. La acest ocean se va mai adăuga astăzi un izvoraș .Închide catalogul și își continuă prelegerea.
Din această întîmplare au ieșit toți mulțumiți. Colegul Mavrogheni Stavrică pentru că nu a fost trecut absent, colegul Grec Marcel că a ieșit cu bine din această încurcătură. Dar cel mai mulțumit a fost domnul profesor care a rămas cu impresia că prelegerile dumnealui sunt atît de captivante încît sunt frecventate și de studenții greci- chiar dacă au doar vagi cunoștințe de limba română.
Viața merge înapoi 