Însemnări dintr-o toamnă portugheză

De la început e nevoie  să  fac o mărturisire. Iubesc Portugalia . Am iubit-o înainte de a o cunoaște și acum după ce o cunosc o iubesc și mai mult. Asta și pentru că la  fiecare rendez-vous cu ea mă simt ca un mic Vasco da Gama. Pentru că , in Portugalia , dacă utilizezi imaginația in loc de Google Maps ai putea crede că te afli în oricare parte a lumii.

Ți-ai putea închipui că ești in America dacă privești valurile de turiști americani veniți cu all inclusive- adică nevastă, fecior, fecioară , ginere, noră- atrași de prețurile foarte accesibile pentru buzunarul yankeu. Sau ai putea crede că ești în Africa dacă te uiți la grupul pestriț din Mozambic care tocmai a ieșit din gura metroului . Ori in Elveția dacă vezi că trenurile pleacă din splendida gară Sao Bento din Porto, exact la ora anunțată (cu sosirile e de-acum altă poveste ). Ori te poți crede in Asia de Sud Est contemplând politețea băștinașilor pe care n-am mai întâlnit-o la nici un alt popor- poate cu excepția japonezilor. Sau da, ai putea crede că ești in România, văzând și mai ales simțind  pe acei cerșetori numeroși  dar deloc agresivi cu fizionomii de marinari descinși din cărțile lui Dickens  și cărora uneori le întinzi un bănuț fără să-i privești în ochi căci sărăcia nu e deloc fotogenică. Portughezii spun că geografia i-a plasat în Vestul Europei dar istoria ar fi trebuit să-i plaseze în Estul ei . Căci și ei ca și noi au ieșit din ani mulți de dictatură ale căror efecte se văd și astăzi. Eu aș fi spus că e o imagine răsturnată  în oglindă. În timp ce Europa de Est a ieșit dintr-o  cruntă dictatură  de stânga ei au ieșit dintr-una la fel de traumatizantă , dar de  dreapta . Poate că de aceea Portugalia este  singura țară din Europa de Vest care are astăzi la conducere un partid socialist   și unde mai există adolescenți care  dorm cu portretul lui Che Guevara sub pernă- cum ne spune Amir, ghidul nostru  strămutat in Portugalia împreună cu părinții  care au dat munca de birou din IT  din Haifa pe munca câmpului  la ferma din Valea Douro .  „Partidul e socialist doar cu numele „- caută să mă liniștească Mauro șoferul de taxi , îngrijorat de faptul că poate cu backgroundul meu est-european cuvântul ăsta  mă va speria.

 Apoi după ce le cunosc istoria aflu că asta nu e singura similitudine cu România . Și pentru ei data de 1 Decembrie e semnificativă . Diferă doar anul. 1640 e anul in care ei consideră că și-au câștigat independența. A doua independență cum o numesc ei  -cea  pierdută  cu circa 80 de ani mai înainte în 1578 din pricina   Regelui Sebastian – regele dispărut in bătălie , dispărut pur și simplu, fără urmă și  fără urmași din cauza cărora spaniolii i-au tăiat de pe hartă și i-au alipit spunându-le   – Dacă n-aveți rege înseamnă că   n-aveți nici țară .

De atunci de la 1 Decembrie 1640 începe de fapt istoria modernă a Portugaliei, istorie dominată de paradoxuri. Căci , deși au fost un imperiu, unul din cele mai puternice imperii coloniale, nu vezi la ei acea trufie de foști patroni prezentă la imperialii austro-ungari ori cei spanioli  . Portughezii sunt un popor de oameni modești, fără fițe și fără ego. Bineînțeles -spun ei zâmbind-   cu excepția unuia  ,   Cristiano Ronaldo .  Ca un fapt divers mașina cea mai vândută in Portugalia anul trecut a fost Renault urmată de- surpriză- Dacia  . Un alt paradox e că deși guvernul e socialist ,  există o legislație  foarte deschisă  față de străinii care doresc să investească  acolo.  În cazul că vrei să cumperi o locuință băncile portugheze îți pot acorda o ipotecă de până la 65% din valoarea casei la o dobândă avantajoasă bineînțeles   dacă ai și garanții și o vârstă potrivită  (dacă în schimb vrei să și închiriezi ulterior acel apartament pentru profit atunci impozitul e destul de mare  și poate ajunge până la 28% din prețul chiriei ) .  Am vorbit cu mulți portughezi dar nu am auzit pe nici unul să se plângă de numărul mare de străini care merg să locuiască acolo ispitiți de prețurile mici și condițiile de trai bune (e adevărat ca salariul minim in Portugalia e de 705 Euro iar cel mediu 950 de Euro) .  Sigur că există și in Portugalia un partid naționalist de dreapta care chiar a crescut in sufragii   la ultimele alegeri dar absolut neglijabil comparativ cu alte țări vest europene .

Ar trebui  să mai spun că poate parte din politica socială a țării , taxa în învățământul superior de stat e una din cele mai scăzute din Europa iar  îngrijirea medicală la unul din cele 1500 de spitale e gratuită . Portugalia a avut de-a lungul istoriei (doar) doi premianți Nobel . Unul foarte cunoscut- scriitorul Jose Saramango și al doilea cunoscut mult mai puțin , neurochirurgul Antonio Egas Moniz . Poate că și de aceea si visul oricărei mamei portugheze e să-și vadă fiul medic și dacă nu medic,  măcar economist , agronom ori scriitor   .Cine știe de unde mai sare un Saramango ?

Și în încheiere un fapt amuzant . In cântecele  lor este mereu elogiată femeia grasă . Dacă-i spui unei portugheze- You are very grasă – ea se va îmbujora de plăcere . Pentru că in limba portugheză grasa înseamnă grațioasă.

Așadar doamnelor, dacă vă căutați un loc de ieșit la pensie, de unde să puteți privi Atlanticul și să nu vă preocupe dieta , Portugalia e locul . In limba lor sunteți mereu grațioase .

Vă las și un fado pe această temă  pe care eu l-am tradus Sunt grasă și nu-mi pasă .(Partea faină e că la fado fiecare poate înțelege ce-i convine )