Ispășire și Speranță

A trecut Yom Kippur , Ziua Ispășirii, cea mai sfântă zi a anului . E ziua în care se obișnuiește a se cere iertare pentru păcatele săvârșite în anul precedent .

L-am așteptat toată ziua pe Dumnezeu. Anul ăsta a dat-o în bară rău de tot . Eu unul , L-aș fi iertat . Dacă ne-a făcut pe noi după chipul și asemănarea Lui, am înțeles că nici manopera nu e perfectă. Dacă mi-ar fi bătut în ușă I-aș fi spus – Știu că a greși e omenesc. A recunoaște e dumnezeiesc . Iar Tu, Dumnezeule , ai făcut un gest dumnezeiesc , recunoscându-Ți erorile . Dar L-am așteptat în zadar .N-a venit. Poate că s-a învățat de la conducătorii noștri că nu dă bine să-ți asumi greșelile .

Între timp urmăresc rezultatele alegerilor locale din România, mai ales cele din Timișoara . Îmi încalc principiul liber asumat de neamestec în treburile interne ale altor orașe în care nu locuiesc , dar Timișoara mi-e dragă . E orașul primei mele iubiri. E și orașul primei mele dezamăgiri . Dar mai ales, e singurul dintre toate orașele în care am locuit , care nu m-a trădat niciodată.

În așteptarea rezultatelor recitesc cartea Adinei Popescu și Jan Cornelius – De ce nu sunt românii ca nemții . O bucureșteancă și un bănățean stabilit în Germania într-un savuros dialog longitudinal Est-Vest care alternează pe mai multe planuri – de la transportul in comun, industria hotelieră, cabinete medicale si capitolul meu preferat cel despre căminele de bătrâni . Pe drum topesc stigmate, demontează prejudecăți.

Dominic Fritz e un neamț care a vrut să fie ca românii. A dat Germania din mână pentru Timișoara de pe gard . A sfârșit prin a se îndrăgosti de oraș. Un love story puțin cam don-quixotesc între Fritz , germanul cu nume de personaj de banc, și un oraș cu un trecut mare dar prezent nu cine știe ce . Ce-o fi găsit el la noi ?-se întrebau timișorenii sceptici . Poate că a găsit aici antiteza rigorii prusace cu care era el obișnuit de acasă din familia cu opt copii , dar asta e tot o prejudecată. Acum candidează la primărie. A devenit deja bănățean. Știe să folosească corect cuvântul o țâră . Știe sa spună „noi” în loc de „eu” , ceea ce mie chiar îmi place . Ar fi tare fain-un alt bănățenism- să câștige , desi mulți zic ca nu prea are șanse.

În pauza de lectură mai văd un filmuleț despre pildele Regelui Solomon. Regele Solomon a fost un om înțelept. Aflu despre sentința lui în procesul dintre cele două femei care își arogau același copil. Regele a zis Împărțiți-l . Una din femei a fost de acord. Cealaltă a zis- Nu, atunci mai bine renunț . Ea e mama adevărată– a zis regele. Mă gândesc -În lupta pentru putere oare câți din politicienii din ziua de azi s-ar comporta ca această mamă.

Între timp s-au anunțat rezultatele de la București . A venit apa caldă – scrie domnul Mihai Șora -și cu asta a spus totul . Valuri de likeuri se revarsă din toate robinetele țării către Nicușor Dan. Se pare că a câștigat detașat . E de bine. Dar ce e cu Timișoara ? Apare domnul Robu -actualul primar. Nu mai are siguranța de altădată. Pare și puțin aplecat de spate de parca ar duce în cârcă tot pasajul Jiul . Aș zice că a intrat mare dar a ieșit mic . A plecat MicRobu -îmi vine să zic- dar ar fi doar o butadă ieftină. Pentru că domnul Robu este fără îndoială un un om capabil. A fost și un reformator în perioada sa de asistent la Politehnică , când îl vedeam pe culoarele facultății, cu păr lung, aproape un hippiot . Un bun profesionist . Poate că și un om bun în fond. Dar acum se pare că timpul său a trecut . Își recunoaște sportiv înfrângerea . Contrar a ceea ce cred alții , domnul Robu nu a pierdut din cauza că a sacrificat copacii centenari din centrul orașului. Nu a pierdut nici măcar din cauza că a pus in locul lor palmierii caraghioși ori pentru că a transformat în bâlci Piața Libertății . Robu a pierdut din cauza unui păcat vechi de când lumea. De când Biblia. Păcatul Trufiei. Vrei să cunoști cu adevărat un om? Dă-i puterea -spunea acum 2000 de ani, Pittacos din Mytilenne . Iar Timișoara cea multiculturală , cea pe care eu incă o mai cunosc , nu suportă aroganța. Timișoara nu e , din fericire, nici Washingtonul lui Trump și nici Ierusalimul lui Netanyahu.

M-am obișnuit atât de mult să pierd in alegeri, in tot felul de alegeri, încât aproape că nu mai știu cum se sărbătorește o victorie. Să speram că Fritz, neamțul carismatic din Pădurea Neagră , va ști să folosească în continuare cuvântul „noi” . Pentru că până la urmă manageriatul unei fabrici, al unui oraș este foarte puțin despre CE decizi . E mai ales despre CUM decizi . E despre munca în echipă . Sper să reușească . Așteptările de la el sunt mari . Unii îl privesc ca pe un fel de Mesia sau poate un fel de Ronaldo- transferat prin nu știu ce stratagemă la Poli Timișoara. E important ca timișorenii să înțeleagă că Fritz nu e nici Mesia și nu e nici Ronaldo . Schimbările iau timp. În orice caz , astăzi sunt bucuros. Anul 5781 începe cu o rază de speranță . Poate că Dumnezeu are totuși un fel original de a-și cere scuze.

Această imagine cu Piața Libertății este o acuarelă pictată de o doamnă de 82 de ani, mama doamnei Renee Renard . În ciuda pneumoniei și a fracturii de șold ,Doamna a ținut neapărat să meargă la vot . Pentru Timișoara trecutului și a viitorului.

5 gânduri despre „Ispășire și Speranță

  1. Dragul meu, din nou felicitări. Am fost foarte bucuros că ai luat atât de rapid atitudine. Sper din tot sufletul ca tânărul din Germania va face ceva bun pentru Timișoara. Nu-i va fi ușor deoarece există mulți care doresc să-și continue afacerile necinstite. Sper că timișorenii cinstiți vor sta alături de noul nostru primar. Pe de altă parte mă bucur din tot sufletul pentru zilele bune ale noului an.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Măcar s-a schimbat ceva. Sa speram ca în bine. Eu cred ca oamenii care au mult timp puterea, se transforma, se obișnuiesc cu ea așa cum te obisnuiesti cu mâncare si uita de ce sunt acolo. De aceea e nevoie de schimbare. Sa fie într-un ceas bun!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Huoa, PROPAGANDISTULE! Normal că Fritz a cîștigat după ce i-ai făcut tu reclamă (manipulare) pe Fakebook 😉

    „Vrei să cunoști cu adevărat un om? Dă-i puterea -spunea acum 2000 de ani, Pittacos din Mytilenne .”
    Asta-i cam periculos – au fost destui care care apoi au refuzat să mai dea puterea înapoi

    „Poate că Dumnezeu are totuși un fel original de a-și cere scuze”
    Mai fă Doamne o minune și scapă-ne și de pitecantropul portocaliu și o să ajung să spun că, la urma urmei, anul 2020 nici nu a fost așa de rău!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s