Până ce politica ne va despărți

S-a terminat. După două reprize de prelungiri și una de penaltiuri . Chiar dacă Trump a vrut să oprească meciul în minutul 35 , la 1-0 pentru el și să spună in cel mai pur stil trumpian că dacă nu mă lăsați să câștig îmi iau jucăriile și vă dau în judecată .

Țin minte că citisem odată despre efectul fluturelui. Am fost sceptic . Căci cum poți să crezi că fâlfâitul aripilor unui fluture pe o plajă din Brazilia poate provoca un tsunami în altă parte a lumii. Acum după ce un liliac bolnav dintr-o piață din China a provocat căderea președintelui Americii, am început să cred.

Ca cetățean israelian poate aș fi avut motive să-mi doresc alt deznodământ . Nu sunt pe planeta asta prea mulți cei care ne iubesc , iar Trump este unul din aceștia , chiar dacă motivele lui și ale evangheliștilor care-l susțin sunt eronate . Dar , vorba unui amic – prefer pe cineva care ne iubește greșit, decît pe cineva care ne urăște corect . Iar dinspre Partidul Democrat suflă un vânt rece , aș putea spune chiar un ger siberian . Căci cel ce boicotează – sub presiunea BDS- ceremonialul de comemorare al primului ministru Rabin – așa cum a făcut-o noua stea de pe firmamentul albaștrilor – Alexandra Ocassio Cortez – poate fi capabil și de ticăloșii mult mai mari .

Spun unii că Trump este un bully. S-ar putea, dar în Orientul Mijlociu această politică funcționează. Trump și Kushner au înțeles ceea ce precedenta administrație nu a înțeles și anume ca procesul de pace nu mai poate trece pe la palestinieni. Din păcate pentru ei , palestinienii suferă de acea boală pe care marele scriitor Amos Oz – om de stânga si bineînțeles om al păcii o numea Reconstritis. Adică reconstruirea idealizată a trecutului. Atunci când ești un nostalgic, reconstritis poate avea efecte benefice. La fel și când ești scriitor. Dar la nivel de popor , dorința de a reclădi trecutul e un dezastru. Căci nu poți regăsi in spațiu ceea ce ai pierdut în timp. Și chiar dacă posterele de propagandă palestiniene ni-l vor înfățișa mai departe pe acel bătrân cu o cheie în mână, ar fi bine ca cineva să-i șoptească bătrânului că lacătul căruia îi era destinată acea cheie nu mai există de mult.

Ca cetățean al lumii , insă , mă bucur că s-a terminat așa. Este totuși până la urmă o victorie a normalului , intr-o vreme când în politică normalul a devenit anormal. Atât de anormal încât unii și-au pierdut încrederea. Scriitorul Vasile Ernu – citând din Demonul meschin al lui Feodor Sologub- susținea că morala nu are ce căuta în politică. Cine vrea morală să meargă la biserică. Politica este doar un război meschin pentru putere. Iar Andrei Crăciun, un scriitor pe care-l prețuiesc , printre altele și pentru faptul că imi aduce aminte de Radu Cosașu ,zice că e o naivitate să crezi că oamenii îl aleg pe cel mai bun , ei îl aleg pe acela care îi minte cel mai frumos. Iar marea calitate a lui Donald Trump, acest Messia al teleshopingului, este că vinde sclipitor minciuna . Eu cred că lucrurile sunt ceva mai complicate . Pe termen scurt comerțul cu minciuna poate fi profitabil . Dar într-o democrație nu poți minți chiar pe toată lumea tot timpul. Altfel cine știe, poate ca și astăzi Viorica Dăncilă , cea care a mutat de câteva ori ambasada la Ierusalim, ar fi fost prim-ministru iar Liviu Dragnea ar fi rămas președinte de partid.

Victoria lui Biden este o veste bună pentru acei ideologi din Est , din Vest , ori din Orientul Mijlociu care văd mai departe decât lungul nasului. Iar ceilalți , cei care își alimentau discursul fundamentalist anti-libertăți , anti-justiție și anti-massmedia din discursurile lui Trump, vor fi nevoiți să îl redreseze acuma, de când și-au pierdut sursa principală de energie .

Dar probabil că nimeni de pe planeta asta nu regretă mai mult înfrângerea lui Trump, decât unul , pe nume Binyamin Netanyahu. Bibi va fi nevoit să-și joace marea carte, poate ultima carte, fără jokerul din mânecă. Nu-l iubesc pe Bibi dar nici nu-l invidiez .La începutul anului viitor îl așteaptă un proces cu trei capete de acuzare , pentru care dacă va fi găsit vinovat , pedeapsa maximă este de 19 ani. Chiar dacă nu primește pedeapsa maximă și chiar dacă i se reduce o treime tot îl așteaptă vreo cinci ani după gratii. Unii , malițioși , zic că cinci ani de pușcărie sunt de preferat pentru el, față de cinci ani cu isterica-i consoartă și trândava-i progenitură , dar asta este doar o glumă. Căci pușcăria nu e nici peluza Casei Albe si nu e nici podiumul Congresului Statelor Unite . Iar cine a învățat puțină fizică știe că cu cât căderea e mai de sus, ea e cu atât e mai dureroasă.

Și dacă până la urmă se va dovedi că e nevinovat ?– mă intreabă unii. La asta am să răspund cu o alegorie . Un tip e acuzat de crimă. Familia îi angajează un avocat, cel mai bun avocat din oraș. Si acest avocat, își ia locul pe podium și spune – Onorată instanță , am să vă demonstrez ca inculpatul e nevinovat. Pentru că, onorată instanță , peste câteva minute , pe această ușă principală va intra adevăratul vinovat . La care toți cei din sală întorc capul spre ușă și așteaptă . Trece un minut, trec doua, nimeni nu intră pe ușă. La care avocatul zice- Vedeți onorată instanță , toți ați intors capul către ușă . Prin asta v-am demonstrat că și voi aveți un dubiu , că nici voi nu sunteți siguri că inculpatul de aici din sală este adevăratul vinovat . Dar după o clipă de tăcere , judecătorul răspunde- Ba, doar de acum pot spune că suntem siguri. De ce? -intreabă avocatul mirat. Pentru că inculpatul a fost singurul care n-a întors capul .

La fel ca acuzatul din alegorie, nici Binyamin Netanyahu nu privește către ușă . Știe că nu de acolo ii va veni scăparea . El privește către ziduri . Și împreună cu un grup de acoliți , cel puțin dubioși , el va incerca să clatine întregul sistem juridic israelian . „Let my soul die with the Philistines ” . Lasă-mă să mor împreună cu filistinii-spune Samson în cartea Judecătorii , in timp ce prăvălea zidurile templului peste filistini . Doar că in cazul de față , filistinii suntem chiar noi.