Imi aduc bine aminte , fusese o iarnă friguroasă , dar nouă ne era cald in suflete, primisem permisie de la armată să venim acasă pentru o săptămână de Revelion , nu ne văzusem de vreo 3 luni , de la incorporare, venea Groza de la Lipova și Iusti care făcea armata lângă Șimleu și avea totdeauna un măr in geantă , venea si Carol de la intendență și mergeam să rupem orașul. Dar ca să ne facem curaj ne opream mai intai la o cofetărie, la Macul Roșu , mai povesteam un pic despre armată dar ne plictiseam repede că nu era nimic pasionant in târâșul care-l făceam zilnic cicăliți de plutonier ori in serviciul de la blocul alimentar cicăliți de bucătăreasă , asa că treceam la subiectul nostru favorit și vorbeam despre gagici . Cine cu cine s-a mai cuplat , pe unde o mai fi fiecare. Si ele gagicile, colegele noastre de liceu, ne informau că nu se cuplaseră cu nimeni , nu aveau timp pentru asta , studenția nu e așa cum ne-o inchipuim noi , iar noi ne gândeam că tot frumoase au rămas chiar dacă acum au ochii mai umflați de invățătură , poate după ce ni se resetează nouă AMR-ul , om avea vreo șansă . Doar Simona , medicinista cea finuță , ne povestea că ea chiar se cuplase cu un tip , Amedeo , se intâlnesc de doua ori pe săptămână, au chiar o legătură intimă , ea il pipăie gingaș si el se lasă pipăit, iar noi ne înegream de gelozie iar cand aproape să facem explozie ne spunea râzând că Amedeo il cheamă pe cadavrul pe care face ea disecția la cursul de anatomie . Si ca să ne mai ridice moralul ne spunea că chiar și așa hărțuiți de plutonier și de bucătăreasă , arătăm mai bine ca Amedeo in orice oră din zi și din noapte . Apoi plecau inapoi acasă că aveau de invățat , dar uite ce fain ca suntem prin oras , poate o da norocul sa ne mai intalnim după seminarul de sâmbătă și de nu , precis o să ne mai scriem ..
Apoi îl apelam pe Sumo care nu venea niciodată la cofetărie, se lupta incă de atunci cu diabetul și ne spunea că și-a făcut o stație nouă cu tranzistoare și boxe de 100 de wati , că și-a tras pe magnetofon un cantec nou de-al lui Boney M despre un misterios preot rus , haideți să facem un zaif la mine, numai noi băieții , eu aduc muzica, voi aduceți berea, dădeam fiecare cate 10 lei pentru bere , numai eu dădeam 5 că eram cam zgârcit și nici nu-mi plăcea berea , mergeam acasă la Sumo in Mehala , ne aruncam cu voluptate in ringul de dans improvizat , noi algebrienii de Loga obișnuiți cu integrale și laplasieni , ne așezam pe tangenta unui cerc de DoiPiR , țopăiam pe Ra-Ra-Rasputin până cadeam jos amețiți de lumina stroboscopului și visam ca armata e departe iar noi suntem niște cazaci liberi.
Iar după o săptămână când ni se termina permisia ne reintorceam cu bateriile încărcate inapoi la plutonier și la bucătărească și parcă nici târâșul lui și nici grăpișul ei nu ni se mai păreau așa de groaznice.
***
Suntem iar in in orasul nostru, ne-am adunat din nou , a venit și Groza din Germania si Iusti din Germania si Carol și el din Germania ( e incăpătoare Germania asta ) . Am primit cu toții permisie pe o săptămână de la neveste ca odată in viață avem intâlnirea de 45 de ani. Am putea sa rupem iarăși gura targului dar nu mai suntem așa grăbiți , ne așezăm la o terasă să bem mai întâi un ceai fără zahăr sau un espresso fără cofeină. Si povestim despre slujbe dar ne plictisim repede că nu e nimic interesant intr-un batranel de 60 de ani care trebuie sa dea raportul unui șef de 30 -asa ca trecem la subiectul nostru preferat și vorbim despre gagici. Cine cu cine s-o mai cuplat, pe unde mai este fiecare. Si pe urmă vin ele gagicile si ne povestesc că asta nu mai are nici o importanță , ceea ce contează e că acum au timp berechet de cand au ieșit la pensie, timp pe care-l folosesc pentru excursii sau nepoți , iar noi ne gândim că uite tot frumoase au rămas inconjurate de scutece și bețe de trekking . Iusti scoate un măr din geantă(nu e acelasi de la armată -desi ar putea fi) , e cel mai sănătos fruct -spune el indepărtează doctorul, asta ne confirmă și Simona doctorița cea finuță – venită și ea tot din Germania de data asta cu soțul care trebuie sa o spun arată mult mai bine ca Amedeo . E frumoasă Germania -spun ei- dar nu asa frumoasă ca Timișoara, mai ales primăvară cand infloresc cireșii si miroase a salcâm. Mai vorbim un pic despre cele ce-s in lume , dar nimic despre politică , e un subiect tabu la fel ca acum 40 de ani, atunci pentru că te putea asculta cineva, acum pentru că nu te mai ascultă nimeni .Pe Sumo cel indemânatec nu-l mai asteptăm, el nu mai vine , s-a mutat pe un nor acum vreo 10 ani, unde acum precis meșterește ceva la electronică impreună cu Blașe cel blând și poet , cu Aghi care era cel mai bun dintre noi și cu mulți alții.
Mergem la intalnirea de la liceu, mă strâng un pic zidurile, suim către sala festivă , ascedem pe aceleasi trepte pe care călcaseră odinioară Domnii George Călinescu și Mihai Șora , le număr , sunt chiar 16, trecem pe langă cancelaria unde-și avusese biroul Domnul Director Silviu Bejan iar eu , elevul de la firul ierbii simt acea usurătate a ființei- pe care o descria Kundera, sunt și eu parte din istorie și dintr-o dată zidurile nu mă mai strang .
După cursul festiv mergem sa facem poze in spatele impunătoarei uși de lemn de la intrare si suntem bucurosi să vedem drapelul european fluturand alături de cel național, există și vise hărăzite să se implinească.
Si apoi mergeam seara la zaif ce-i zice de acuma party , ne asezam iarasi intr-un cerc de DoiPiR , e mai larg cercul acum că trebuie loc și pentru burți ‚țopăim pe Ra-Ra-Rasputin dar nu chiar așa de vârtos că ne dor șalele de acum si nici genunchii nu mai sunt ce au fost odată .
Iar după o săptămână , când ni se termină permisia , ne reintoarcem la neveste care ne sunt deopotrivă și plutonieri și bucătărese , cu bateriile descărcate după ce am reexperimentat tinerețea și ele grijulii ni le reincarcă la loc
Viața merge înapoi 
Gyuri, m-ai făcut sa ma simt prezent și în urma cu 45 de ani și acum: te-ai întrecut pe tine, într-atât de bine ai scris și descris!
ApreciazăApreciază