Ceasul rău

Este aproape miezul nopții și nu reușesc să adorm. Mă gândesc la mailul pe care l-am primit acum câteva ore . Problema nu era cu conținutul mesajului. Am mai primit zeci de asemenea scrisori lanț  in trecut cu promisiuni de prosperitate  pe care trebuie să le distribui  la zece  persoane. Chestiunea era cu amenințarea nevoalată de la sfârșit. De fapt nici asta nu era o noutate. Mesajele astea erau întotdeauna însoțite de amenințări pentru cazul că nu te vei conforma . Oamenii tind sa dau mult mai mult crezare acestui tip de scrisori , daca el conține și o amenințare. In general lumea ignoră chestiile pozitive  . Dar promite-le o nenorocire și ei te vor crede  imediat . Doar că de obicei amenințările astea erau generale. Îți promiteau ghinion timp de  șapte ani , chestii din alea care nu se pot evalua  . Doar că aici amenințarea era foarte concretă. Dacă nu vei distribui acest mail fix la 4 am , îți vei fractura  piciorul drept .

In general nu sunt un om superstițios. Nu sunt cei care se tem cand le apare in față o pisică neagra, răd de cei care se ingrozesc cand li se sparge oglinda, nu am nici o problemă să mă tund marțea . O singură dată m-am lăsat purtat de val – Ca să-ti mearga bine  a doua zi , trebuie ca   să te scoli din pat  de pe partea dreapta ,  și să faci primul pas din acea zi cu piciorul drept – scria pe mailul pe care tocmai il primisem . În ziua aceea  chiar aveam nevoie de noroc  . Aveam de făcut o prezentare de care depindea avansarea mea . Simțeam că prezentarea nu era prea grozavă ba chiar avusesem un coșmar cu figura mânioasă a directorului în timp ce îmi respingea lucrarea . M-am trezit  transpirat   .  Am ieșit de pe pat pe  partea dreapta  și am călcat cu piciorul drept exact asa cum scria in scrisoare. Numai că nu o citisem in întregime . Zicea acolo ca dacă cumva faci toate astea inainte de miezul nopții atunci norocul se va întoarce împotriva ta . Iar  când am revenit  de la toaletă mi-am privit ceasul fosforescent . Arăta ora   23:59.

A doua zi m-a chemat șeful să-mi spună că ii pare rău dar postul meu a fost disponibilizat. De atuncea am devenit foarte atent cu amenințările .

Acum stau in întuneric si mă zvârcolesc in pat . Pe de o parte  sunt un om rațional . Pe de altă parte mă gândesc că nu se va intâmpla nimic dacă zece  cunoscuți vor primi de la mine in noaptea asta un mesaj ciudat și dulceag . Perspectiva a două săptămâni petrecute  la ortopedie mi se pare mult mai înfricoșătoare .

Mi-am pus ceasul să mă trezească la 4 fără 5 . La ora asta nu m-am mai trezit de cand trebuia să plec spre aeroport in delegații . E exact 4 fără 5 și ceasul a sunat. Am timp suficient . Zece  apăsări pe tasta Send  si mă voi putea intoarce la somn.  Este o noapte intunecata . Bâjbai prin beznă in căutarea laptopului .Nu vreau să trezesc toată casa . L-am găsit. E 4 fără 1 minut. Mi-am ales deja cele 10 victime care vor primi acest mesaj ciudat . I-am pus pe toți intr-un grup ca să primească mesajul deodată . E exact ora 4 . Am apăsat. Mesajul s-a trimis. Răsuflu ușurat . Dar mă holbez la cadranul ceasului și observ ca in loc de ora 4 arată ora 3. Ce o fi asta? Se poate ca timpul să meargă înapoi ? Nedumerit , mă ridic din pat să așez computerul la loc pe birou . In fața mea simt  un obiect greu. Trebuie sa fie ușa . Trag de mâner și smucesc cu putere . Nu este ușa . Aud o trosnitura puternică  . Simt o durere ascuțită in piciorul drept.

O țară , două popoare

Israel va fi un stat evreiesc și democratic .. Așa scrie in Legea de Bază a Knessetului , adoptată in 1953 ..  Azi mi-am propus să verific ,ca un analist chimic,  cât e proporția din fiecare   in compoziția Israelului  in 2025 ori 5785 , depinde de unde socotiți ..

In fața clădirii Knesetului oamenii au inceput să se adune. Vin , unii mai incet, alții in pas săltăreț , unii chiar se și cunosc de la demonstrații anterioare, se salută deși bucuria e cumva reținută. Sunt oameni care se tem că Israelul își va pierde caracterul democratic. In parcul din fața Knesetului s-au adunat  cateva mii . In marea majoritate laici, in marea majoritate europeni sunt cei numiți de actuale conducere , cumva in batjocură -elite.  Dar elitele par obosite si intrucatva extenuate..Mai aplaudă la discursul inverșunat al vreunui om politic care le spune că nu e chiar totul pierdut dar Hanna, bătrânica cu un drapel uriaș de lângă mine nu prea mai crede. La câțva pași de noi , guvernul voteaza in unanimitate demiterea consilierei juridice .

De la clădirea Knesetului până in cartierul ultraortodox Mea Shearim, autobuzul face 12 stații și 3 secole. Când cobor ,  am impresia ca am ajuns  intr-un șhtetl din Europa de Est . In fiecare copil care trece pe lângă mine il văd pe Motl, fiul cantorului din cartea lui Shalom Alehem.  Motl nu umblă  singur ci este insoțit de alți Motl , in carucioare de cate 2 sau 3 ,  eu le zâmbesc și ei mă privesc ciudat, ca pe un extraterestru, intr-un fel și sunt . Sunt singurul individ fără perciuni și imbrăcat multicolor , pe o rază de cateva sute de metri. Mă indrept catre piața principală din zonă ,Kikar HaShabat , de unde incepe strada Mea Shearim, principală stradă a singurului cartier ultraortodox din afara Orasului Vechi. Clădirile cartierului sunt vechi , marea majoritate a caselor   sunt  inguste, puține au balcoane. Dar pe nici unul din ele nu văd vreun drapel alb-albastru , nemaivorbind de stickere pentru eliberarea ostatecilor răpiți la 7 octombrie.  Dar văd din loc in loc cutii ale milei care le cer locuitorilor , destul de nevoiași să-i ajute pe cei mai nevoiași decat ei. Si spre surprinderea mea acele cutii sunt mai mereu pline.. Truma be seter– donație anonimă e socotită o mițva in iudaism.. Pe zidurile cojite văd acele  anunțuri faimoase in comunitatea ultraortodoxă  -numite pașcheviluri. În multe  din aceste pașcheviluri  publicul e sfătuit să se ferească de noua unealtă a diavolului    – telefonul celular .   Drumul spre iad e pavat cu smartphonuri . Intr-adevăr văd că nimeni in afară de mine nu folosește acest instrument al păcatului.  La un moment dat se apropie de mine un tânăr zambitor și mă intreabă cam ce mă face pe mine fericit .. Sunt puțin surprins de această subită incursiune in viața mea insa ii raspund cu sinceritate –  o carte bună, un film , poate un cantec.. Ce cantec – vrea el să știe . Rod Stewart -ii dau eu cel mai laic răspuns cu putință . Imi mulțumește si se indepărtează. Mă gandesc dacă lui ii spune ceva numele lui Rod Stewart si in timpul ăsta il văd că le pune aceeasi intrebare catorva trecători de lângă mine. Curios , dar văd că se adresează doar bărbaților ,  fericirea femeilor nu intră in zona lui de interes  . Peste cateva zile aflu de la o cunoștință ca omul este un influencer destul de cunoscut in lumea religioșilor light si că am devenit viral pe tik-tok. Mă bucur măcar să stiu că nu fusesem singurul deținător de smartphone din Mea Shearim.

@dudikepler

מה עושה אותך שמח?

♬ צליל מקורי – Dudi Kepler

 

Trec pe lângă un magazin de panificație și nu pot rezista mirosului. Nu uit că beigălul tot intr-un shtetl s-a născut .Cand ajung la casă sunt surprins.  Intr-un Israel in care prețurile au explodat constat cu mirare  ca aici  au rămas la niște niveluri decente . Sunt atât de mulțumit de asta incât intru in mai multe magazine doar așa ca să mă delectez cu  prețurile retro . Negustorii mă privesc ca pe o oiță rătăcită , unii imi vorbesc direct in engleză,  semn că m-am rătăcit tare departe. Ajung intr-un magazin de îmbrăcăminte  , imi amintesc ca o amică imi spunea că nu prea sunt asortat la șosete, aici cumpăr 10 perechi, acum mă pot asorta la orice. Se face deja seară , caut ieșirea, n-o găsesc , pentru un moment mi-e teamă că voi sfârși aici ca in labirintul din Mattrix  . Noroc cu un băiat care aparține comunității  Breslav , care m-a văzut derutat, e bucuros sa imi arate ieșirea , ies  ca din Tunelul Timpului- un serial la modă  in România anilor 70 și sunt inapoi in Ierusalimul de toate zilele deși Ierusalimul nu e niciodată de toate zilele.

Pe drum in autobuz, am 12 stații, timp in care pot să mă gândesc ce concluzii am tras din această zi plină. Imi dau seama ca un Israel evreiesc și democratic, nu poate exista pentru multă vreme, este o contradicție intrinsecă intre aceste două noțiuni , una dintre ele va trebui să cedeze. Si avand in vedere creșterea demografică a lui Motl ultraortodoxul față de cea a lui Hana laica , nici nu imi e greu să figurez care va fi aceasta .