Pentru mine un film bun e ăla care te face să te mai gîndesti la el, mult timp după ce ai ieșit de la cinema. O carte bună e una la care te gindești, mult după ce ai pus-o pe raft. Așa e și cartea lui Ioan T Morar „Sarbatoarea corturilor”. O carte care iti pune întrebări –intrebari care se ciocnesc de pragul de sus al cunoașterii si vin înapoi unele insoțite de răspunsuri-altele la fel cum au plecat. E o poveste adevărată petrecută in Aradul de dinainte de revoluție cu 13 oameni-numar biblic-în căutarea credinței adevărate. Printre ei nu se află Isus, dar se află Iuda- cel care e turnător la securitate. Spre deosebire de predecesorul lui, acest Iuda modern își recunoaște greșelile si devine-prin carte-unicul martor al inchegarii si apoi fragmentarii unui grup.Ei vor să trăiască ca si creștinii vechi-si atunci se convertesc la iudaism. De o mare forță este momentul circumciziei – cu trupurile separate in două printr-un panou pentru ca sora care-i circumcide si care ii cunostea din viata anterioara de adventisti-să nu sti pe cine circumcide.Legamintul cu poporul lui Israel e acum parafat prin singe . Dureros moment.
Intr-unul din capitole Jac-conducătorul grupului-explică ce l-a atras la iudaism : setea si foamea de cunoastere. Mos Micala un batrin evreu simplu ,nu avea copii avea in schimb o multime de carti . La intrebarea lui Jac de ce nu arunca aceste carti ca tot nu le va citi nimeni , Mos Micala zice :” Noi nu aruncam cartile . Le lasam sa se stinga litera cu litera . Cartile mor mult mai greu decit oamenii”. Cartea lui Ioan T Morar e o carte care se stinge greu ..
