Pentru mine un film bun e ăla care te face să te mai gândesti la el, mult timp după ce ai ieșit de la cinema. O carte bună e una la care te gândești, mult după ce ai pus-o înapoi pe raft. Așa e și cartea lui Ioan T Morar „Sărbătoarea corturilor”. O carte care iti pune întrebări existențiale – unele se înapoiază insoțite de răspunsuri – altele la fel cum au plecat. E o poveste reală petrecută in Aradul de dinainte de revoluție , având protagoniști 13 oameni- numar biblic- porniți în căutarea credinței adevărate. Printre ei nu se află IIsus, în schimb se află Iuda- turnător la securitate. Spre deosebire de predecesorul lui biblic , acest Iuda modern își recunoaște greșelile, și devine unicul martor prin intermediul căruia cititorului i se dezvăluie această poveste neobișnuită . Cartea devine astfel un fel de versiune actualizată a Evangheliei după Iuda, in care Iuda se nimerește a fi inginer, deci povestea este redată scurt, inginerește , fără înflorituri . Membrii grupului vor să trăiască întocmai ca si primii creștini -si atunci se convertesc la iudaism. Legamintul cu poporul lui Israel este consfințit prin sânge în momentul circumciziei, petrecută în mare taină intr-un fel de casă conspirativă căreia ei îi spun kibutz ca să fie în ton cu aspirația finală a membrilor grupului , aceea de a emigra în Israel .
Este o carte despre căutări . Membrii grupului sunt un timp baptiști , apoi adventiști, pe urmă neo-penticostali , toate culte marginalizate în România comunistă. Trec apoi la iudaism, pentru ca în final, împuținați să se reîntoarcă in Aradul post-comunist unde vor întemeia un fel de sinagogă iudeo-creștină numită Sărbătoarea Corturilor, pentru că -așa cum spune Beni , personajul central al cărții, devenit rabin în Israel – „Nu contează unde rătăcești. Dumnezeu te va găsi oriunde-l vei căuta ”
Intr-unul din capitole Jac-conducătorul grupului-explică ce anume l-a atras la iudaism . Moș Micală un batrin evreu simplu , nu avea copii avea in schimb avea o multime de cărți . La intrebarea lui Jac de ce nu arunca aceste carti că tot nu le va citi nimeni , Mos Micală zice :” Noi nu aruncăm cărțile . Le lasam să se stingă literă cu literă . Cărțile trebuie să trăiască mai mult decât oamenii”.
Cartea lui Ioan T Morar -„Sărbătoarea corturilor”-Editura Polirom – este o carte care se va stinge greu …
Viața merge înapoi 