Revoluția de Bumbac

Mult timp am crezut că din toate obiectele cu care conviețuiesc în aceași casă cea mai proastă relație o am cu mașina de spălat. Acum îmi dau seama că am greșit.Cea mai proastă relație o am cu frânghia de rufe.

Recent m-am înscris la un grup de sprijin  pentru bărbații care întind rufe și am aflat că nu sunt singur. Există foarte mulți bărbați care preferă să facă orice altceva numai să nu întindă rufe. Pentru că întinsul rufelor nu se prea potrivește cu etosul masculin.

Un bărbat care gătește  e sexy ,un bărbat care calcă e sexy , pînă și un bărbat care duce gunoiul e sexy . Dar un bărbat care întinde rufele se contopește cu ele .  După mai multe întinzături  devine ca ăla din poezia lui Arghezi, cel cu ochii de faianță.

La femei treaba stă altfel. O femeie care întinde rufele e grațioasă  ca o nimfă .Am văzut un film în care Sofia Loren agăța rufele pe  acoperișul unei clădiri, din spate venea Mastroiani și acolo între cearceafuri se consuma povestea lor de dragoste. Am vrut să-i propun și eu lui nevastă-mea  această variantă. Mi-a zis că nu sunt Mastroiani. E drept că nici ea nu se mai cațără  pe acoperișuri.

Dar chiar și așa ar fi cumva suportabil dacă n-ar fi problema spinoasă a șosetelor.Șosetele sunt oaia neagră a oricărei spălături. .Odată intrați în mașina de spălat dau de gustul dulce al libertății. Ca niște aurolaci îmbătați cu detergent își uită obligațiile familiare .Iar libertatea la un ciorap  înseamnă eliberarea  de vechiul partener în căutarea unui alt partener mai supraelastic . Și la oameni e la fel. Dar de la ciorapi aveam totuși niște pretenții.

Iar ultimul ciorap-cel mai anarhist dintre ei- rămîne întotdeauna înțepenit în mășina de spălat undeva în spatele rotorului făcînd orice încercare de regrupare imposibilă

Am un hîrdău pentru ciorapii burlaci, divorțați sau care pur și simplu s-au plictisit să-și mai caute perechea . Și după fiecare spălătură hîrdăul ăsta  se mărește  . Prin contrast ,  sertarul cu ciorapii care și-au găsit sufletul pereche   se subțiază pe zi ce trece.

Mi-am adunat toți ciorapii răzvrătiți. Le-am vorbit frumos, ca de la om la bumbac. Ei interpretau asta ca un semn de slăbiciune.  Ciorapii simt slăbiciunea. Tot așa cum oamenii își miroasa ciorapii și ciorapii îsi miroasă oamenii. Vezi că merge și așa-a zis un ciorap de lînă către unul dungat . Pînă la urmă mi-am pierdut răbdarea.  Mi-am înlocuit toți ciorapii rebeli cu ciorapi  chinezești cumpărați la kilogram  , identici,toți de o seamă de o făptură și de o mamă.  I-am reeducat. Ciorapii sunt   de acum mult mai docili  fiindcă știu că sunt înlocuibili. Am înăbușit Revoluția de Bumbac.Rămîne acum să mă ocup  și de  Răscoala cămășilor boțite,  Revolta  tricourilor întoarse și Răzmerița pantalonilor cu șervețele de hîrtie uitate în buzunare.

Așa că doamnelor ,dacă aveți totuși marele noroc să dați peste un partener care e dispus să întindă rufe,răsplătiți-l. Nu trebuie-pentru asta-să vă urcați pe acoperiș. E destul să cumpărați o lenjerie mai sexy pe care să i-o strecurați discret în coșul cu rufe. Vă asigur că de-abia va aștepta următoarea spălătură.

Și -dacă n-ați sesizat-postarea asta nu este doar despre ciorapi. Este mai ales despre cei care-i poartă.