Din amintirile unui Gheorghe

Cînd te numești  Schimmerling Gheorghe nu poți deveni altceva decît un satiric. E un nume  care poartă în el embrionul unei disonanțe cognitive,  ca o motocicletă cu remorcă  sau  un camion cu ataș , un nume la care funcționarii școlii parcă treceau prin chinurile Golgotei cînd trebuiau să pronunțe Schimmerling după care urma recompensa în  banalul,eliberatorul  Gheorghe.

In timpul anului eram Gyuri sau Schimi sau Dilas doar odată pe an ,de 23 aprilie eram Gheorghe .Nu știu prin ce poznă a statisticii în clasa aia de 36 de elevi tocmai eu eram singurul Gheorghe.

În clasa a șasea ziua de 23 aprilie cădea într-o zi de practică în atelier. Aveam un maistru foarte simpatic, pe nume Doboșan. Și în ziua aia văd cum toți elevii și maistrul se adună în jurul meu și îmi urează la mulți ani. Sunt surprins și un pic speriat.  Nu de mult  văzusem un film -Unora le place jazzul – unde șeful unei bande de mafioți îi organiza -chipurile- o petrecere surpriză rivalului său -ca să-l lichideze . „Dar ziua mea e în octombrie”- zic ,exact ca nenorocitul ăla de mafiot.”E și azi”-îmi zice Codruța.”E Sfântul Gheorghe”. Atunci am aflat pentru prima oară că am două zile  de naștere.

În ziua aia , maistrul Doboșan m-a învoit ca să le fac cinste colegilor  .Mi-a zis  că dacă mă întreabă cineva să zic că dumnealui mi-a dat voie.  Deși pe   directorul școlii îl chema   Călugăru , acesta nu prea era dus la biserică. Și cu numele lui complet de Călugăru Igor , se afla  și  el  într-o disonanță cognitivă  chiar mai puternică decît a mea .

De la școală mă duc glonț la servici la mama să-i povestesc și ei ce descoperisem .Mama se sperie cînd mă vede căci mă știa la practică.

“Mi-au dat drumul.E ziua mea !!” -îi zic eu exaltat .”Cum ziua ta ?” -întreabă ea surprinsă.”Cum mamă chiar nu știi . E Sfântul Gheorghe”  .Mama se face albă la față .

–“Păi, nu e sfântul nostru”-a zis ea. Atunci am înțeles pentru prima oară că sfinții spre deosebire de Dumnezeu nu sunt ai tuturor .Dar mama care avea foarte mult tact nu a intrat în dezbaterea teologică  ci a venit cu mine la Alimentara ,ca să-l cinstim împreună pe noul meu patron .După care m-am întors la școală unde colegii mi-au cîntat Mulți Ani Trăiască.

De atunci l-am tot căutat pe Sfântul Gheorghe . Voiam să-i spun că am dat odată de băut în cinstea lui. Bine,nu chiar de băut doar  o napolitană și un Dănuț de la Alimentara .Dar nu am reușit să dau de el nicicum. În anii aceia  materialist-dialectici fusese  și el marginalizat .

L-am întîlnit pe Sfântul Gheorghe mult mai tîrziu într-un muzeu din Paris. Am fost puțin dezamăgit. Nu prea se potrivea cu imaginea pe care mi-o creasem despre el în mintea mea de copil. Am crezut că e un tip bonom care o să-mi facă cu ochiul ,șmecherește,  ca de la Gheorghe la Gheorghe. Și care seamănă puțin cu maistrul Doboșan.  În loc de asta am dat peste un teuton aspru, îmbrăcat în zale din cap pînă în picioare   , care aducea mai mult cu directorul Călugăru. Am stat  minute întregi în fața tabloului  , l-am examinat pe toate părțile și nu știu de ce dar parcă am avut senzația că mă potrivesc mai mult cu  balaurul .