O chestiune de centimetri

                                Parcul_Central                            197X 

     Niciodată nu-i tîrziu să ai o copilărie frumoasă – zice un amic de-al meu și cu fiecare zi care trece realizez cîtă dreptate are. Copilăria se trăiește odată pe viu dar se retrăiește mereu în reluare,cam ca și meciul ăla faimos cu Argentina de la Campionatul Mondial din ’94 .Copilăria mea a început relativ tîrziu într-un bloc căruia azi i s-ar zice comunist, dar căruia atunci ii ziceam al nostru . Bloc solid, cu bază anglo-saxonă căci fusese construit pe locul unui crater de la un bombardament anglo-american din al doilea război mondial.
      Republicani_n
  Cincizeci și șase de familii-în general cu  copii mai mari ca mine primiseră repartiția și se mutaseră acolo într-o iarna din mijlocul anilor ’60 . Locul de joacă era curtea blocului ,un pic ciuntită de camioanele frigorifice italienești care o foloseau ca loc de parcare . Șoferii italieni mai împărțeau uneori gumă de mestecat, mai ales acelora dintre noi care le întrețineau dorul după bambinii de acasă.Eu nu prea coboram , îmi era și un pic teamă căci auzisem că în  camioanele alea , în afară de pui de găină se transportă uneori și pui de om -mai ales din aceia care cerșesc după gumă de mestecat. Dar receptam de la fereastră  clinchetele suave, claxoanele de bicicletă , Podul de piatră s-a dărîmat, Țăranul e pe cîmp,Cine nu-i gata îl iau cu lopata. Nu eram gata  așa că am mai rămas după perdea  cîțiva ani.
   Între timp copiii au crescut ,la fel și decibelii , clinchetele s-au transformat în țipete ,urlete  mai ales duminica cînd juca Poli , șuturi la poarta improvizată de bătătorul de covoare,cîte o țigară pitită discret în podul palmei, un sărut  învățat din filmele franțuzești de la Capitol.
copii_1
    Apoi a dat Ceaușescu un decret și peste nouă luni curtea s-a umplut iarăși de clinchete suave,triciclete, trotinete,șotron,prinsa,scunsa ,cine nu-i gata îl iau cu lopata. De data asta eram gata.  Am coborît jos în curtea blocului, eliberată între timp de camioanele italienești căci se făcuse gard de jur împrejur. Deodată, în toată hărmălaia aia simt că mă trage cineva de mînă. Hei ce faci..Nu vrei să-mi ții coarda?
          În fața mea stătea un lujer de fată care îmi zîmbea cu niște dinți albi întrerupți la mijloc de o strungăreață care o făcea să pară încă și mai frumoasă.
„Eu sunt Cassandra.Acuma stau aici în bloc la bunici că părinții mei s-au certat”. Iar eu care știam că cearta între copii e un lucru rău pentru care primeam observații de la tova , mă gîndeam că cearta între adulți e un lucru foarte mișto că uite mi-o aduce pe Cassandra.În fiecare zi după ce veneam de la școală îmi făceam temele după care stăteam ascuns în spatele perdelei să văd cînd apare Cassandra.Cum o vedeam o zbugheam afară ,îi salutam pe vecini pe casa scărilor cu Sărumîna numa pe la etajele cinci și șase mai ziceam și cite un Csokolom că așa ne învățaseră părinții că trebuie să-l saluți pe om pe limba lui să arăți că îți pasă de el.Zile de-a rîndul îi țineam coarda Casandrei iar ea sărea ca o gazelă sau ca Nadia ceea ce pentru noi atunci era același lucru , se mai împiedica uneori , atunci se bosumfla un pic dar îi trecea repede.Pînă într-o zi cînd Cassandra a dispărut din bloc și din viața mea, poate s-au împăcat părinții ei sau poate s-au rupt definitiv , n-am aflat niciodată.M-am consolat destul de repede cu ceilalți copii, erau două grupe mari în curte , grupa de băieți și grupa de fete care jucau cam aceleași jocuri numa că fetele erau mai bune la fotbal.
copii_2
Intr-o după amiază am coborît ,cînd în curte era în plină desfășurare un meci de fotbal băieții contra fetelor -iar eu mă gîndeam cărei echipe să mă alătur să întăresc echipa fetelor sau să încerc să-i ajut pe veșnicii looseri-echipa de băieți .Atunci o aud deodată pe tanti mama lui Nuță care se întorsese de la coada obișnuită de la ouă. Băiat. Băiat . Gullacsi neni  a născut azi un băiat. Așa-i de fericit Gullacsi bacsi .În acel moment dilema mea s-a terminat. Or fi fetele mai bune la fotbal dar băieții au ceva aparte, altfel nu s-ar fi entuziasmat așa de tare tanti mama lui Nuță -ea care de obicei era așa de rezervată . Si atunci ne-a spus Dan care avea soră mai mare și o văzuse la baie că noi avem ceva ce ele,fetele nu au și în asta constă puterea noastră.Ca și Samson biblicul-de care nu auzisem atuncea cu diferența că puterea lui stătea pe cap iar puterea noastră ceva mai jos-între picioare.
Atunci a venit Miki cu propunerea Băi hai să ne-o arătăm . Iar noi ne-am gîndit că bine zice Miki că ce farmec are că o avem dacă nu putem să ne fălim cu ea. Trebuia găsit un loc mai ferit că știam că nu putem să ne-o arătăm așa în văzul lumii.Am fi vrut să mergem în cămăruța de biciclete de la parter dar acolo era primejdios că acolo își ținea nenea Erlander motoreta lui Mobra de care era așa de îndrăgostit că venea să o viziteze la cele mai neașteptate ore . De fapt noi credeam că nenea Erlander chiar acolo locuiește-  și numa mai merge din cînd în cînd sus la apartament să se spele că mirosea tare a motorină. Era o dragoste neîmpărtășită căci Mobra îi cam trăgea clapa, ca o domnișoară fițoasă. Nenea Erlander o mîngîia, o dezbrăca de husă ,o scotea în lume,o încăleca mîndru ca un ginere și cînd dădea la cheie să o pornească, ea se opintea, incepea să tușească înecat cum tușeam  noi cînd mîncam prea repede înghețată Polar ,tremura  din toate șuruburile cu tot cu nenea Erlander pe ea și apoi se oprea de parcă ar fi spus-În seara asta nu .Nu am chef de tăvăleală, mă doare capul. Iar atunci nenea Erlander începea să suduie în toate limbile pămîntului că Timișoara era un oraș cosmopolit- și ne știam unii la alții toate înjurăturile .Atunci știam că nenea Erlander e nervos și e bine să ne ferim din calea lui. Așa că i-am lăsat lui camera de biciclete, pentru noi era mai simplu de găsit un loc, căci spre deosebire de dumnealui noi aveam obiectul la purtător.Ne-am gîndit că din motive de precauție ar fi mai sigur  în zona cu Csokolom așa că am optat pentru ghena de la etajul șase. N-aveam voie cu liftul așa că pornim noi pe jos , trei țînci șase etaje. Pe drum ne încrucișăm cu tanti Curceanu de la șapte, dînsa avea voie cu liftul numai că liftul se defectase și tanti Curceanu suduia tare de tot,doar  că de dînsa nu ne era așa de frică  fiindcă de la etajul doi era deja sleită de puteri. O salutăm dar nu ne oprim sa stăm de vorba că noi aveam o chestiune importantă de rezolvat . Poate că pentru alții era o chestiune de onoare, pentru noi  era doar o chestiune de centimetri.Pe la patru începem să gîfîim.La cinci ne oprim oleacă să ne tragem sufletul . Mai avem un singur etaj.Draga cititorule daca ai avut rabdare sa urci cu noi toate cele sase etaje literare atunci meriți să afli deznodămîntul . Intrăm in ghena. O putoare care nu se poate descrie în cuvinte ,dar ne gindim că dacă tot facem un lucru interzis măcar să suferim un pic. Închidem ușa  .. dar …vedem negru în fața ochilor. Că noi am uitat că acea cămăruță nu avea geamuri și cînd închideai ușa era întuneric beznă.Stați un pic că am eu o lanternă- zice Miki . Dar așteptați-mă jos ca să nu se prindă ai mei.Coborîm iarăsi cele șase etaje. La etajul trei tanti Cruceanu se oprise să-și tragă sufletul. Miki ne face semn că făcuse rost de lanternă . Urcăm iarăși cele șase etaje . Intrăm iarăși în ghenă. Broboane de sudoare se prelingeau pe frunțile noastre mici.Același miros pestilențial dar cu care parcă ne-am obișnuit un pic.Urmează momentul adevărului. Miki vrea să aprindă lanterna -dar nimic .Începe să o scuture ca pe o sticlă de bulion și deodată o dîră de lumină se prelinge spre noi . Dar nu de la lanternă.Atunci am înțeles pentru prima oară ce înseamnă să fii prins cu pantalonii în vine. Și zău că nu mai țin minte a cui era mai mare, în schimb țin minte ce bătaie am luat .
                          primo_tempo
*************************************************************************************
                                        secondo

    201X

La corporație eram trei ingineri automatiști-eu, timișoreanul, Sandu originar din Iași și Jamal un băiat arab din Nazareth.În fiecare dimineața începeam ziua de muncă cu o cafea tare la cafeneaua corporației.Mai povesteam mai ales Sandu și cu mine despre literatură , inginere , excursii. Jamal asculta în tăcere și plămînii i se umpleau de aer curat, european , închidea ochii și se gîndea că dacă cu voia lui Alah s-o reînființa califatul ,el trebuie neapărat să treacă prin Viena și prin Timișoara că prea povesteam noi frumos despre ele . Și tot așa au trecut zile și săptămîni sau chiar luni iar la un moment dat,într-o dimineață care nu anunța nimic deosebit își face curaj Jamal-cred că îl rodea asta de mult timp – și vorbește sacadat și adînc din gîtlej căci era foarte emoționat- „Băieți vreau să vă fac o mărturisire.Simt că niciodată n-am iubit pe cineva așa cum vă iubesc pe voi. Am ajuns cu voi la o intimidate pe care n-am mai simtit-o cu nimeni, niciodată.Haideți să ne-o arătăm.”
       Eu și cu Sandu am înlemnit. Probabil că Jamal interpretase greșit toată deschiderea noastră .Poate era și diferența de mentalitate. Am început să-l ocolim. Nu-l mai chemam diminețile la cafea. El simțea că ceva era în neregulă , poate liberalismul european nu era chiar așa cum își închipuia el.Era dezumflat, pleoștit, se închise în el,tot entuziasmul și toată pofta de viață îi dispăruseră.Mergea singur la cafea dar ne privea cu coada ochiului poate îl vedem și îl atragem la masa noastră ca în vremurile bune.
 Într-una din zile îl vedem că se trage mai aproape ,parcă vrea să ne spună ceva, parcă are o rană în suflet.Dar nu îndrăznește.Cînd ieșim pe culoarul întunecat o umbră ne sare în față .Ne așteptase. Vorbea iarăși repede, sacadat și adînc din gîtlej așa cum făcea cînd era deopotrivă emoționat și  agitat
. „Băieți vă rog frumos să mă înțelegeți.Nu mai pot dormi nopțile.Nevastă-mea nu se plînge ,dar eu am bănuiala că e mai mică decît a altora și incertitudinea asta mă omoară”. „Jamal, omul lui Dumnezeu și al lui Alah, nu putem face asta -nu e etic și nici moral „-îi zice Sandu. „Uite ca să nu vă simțiți voi prost facem un legămînt v-o arăt eu mai întîi și după aia dacă vreți și numai dacă vreți mi-o arătați si voi . E foarte important pentru mine”. Poate că pentru alții era doar o chestiune de centimetri, pentru Jamal devenise o chestiune de onoare.
    Cînd am terminat proiectul la care lucram ne-am hotărît. În fond ce e viața asta dacă nu o goană continuă după fanteziile neîmplinite ale copilăriei. Trebuia găsit un loc. În cușca pentru fumători nu se putea că poate-i mai venea unuia cheful de-o țigară tocmai cînd eram noi în mijlocul acțiunii.Noi am ales ziua.L-am lăsat pe Jamal să aleagă locul.
  Nu m-a surprins prea tare cînd am aflat unde a ales.
   Lîngă groapa de gunoi nu mai puțea așa de tare ca atunci căci gunoiul se chema acum deșeu menajer și era selectat. Iar de lanternă nu mai aveam nevoie căci aveam aplicația de la telefoanele celulare.Dar broboanele de sudoare erau exact ca atunci .Știam că facem un lucru interzis pentru care am putea plăti scump.Jamal și-a scos-o primul.Acordurile trebuiesc respectate. Ne- am uitat la ea, întîi eu apoi Sandu. O avea mai mică .Am vrut atunci să întrerupem acest joc nebunesc dar nu mai puteam. Parca eram hipnotizați.Mi-am scos-o și eu pe a mea și apoi și-a scos-o și Sandu pe a lui. Jamal le-a luat în mînă ,le-a privit lung și vedeam cum începe să tremure. Nu de plăcere.Enervarea creștea în el ca o plantă de canabis. Începuse să vorbească iar sacadat și adînc din gîtlej ca atunci cînd era deopotriva emoționat și agitat.Dar acum era și nervos – „M-au păcălit. .Fir-ar al naibii de capitaliști , la angajare mi-au spus că o avem toți la fel. „. Cu mișcări rapide ne-am împăturit la loc foile de salariu și le-am pus înapoi în buzunar.

2 gânduri despre „O chestiune de centimetri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s