Moș Crăciun a Înviat

  Era un inceput frumos de iarnă, tocmai venise  vacanța cu trenul din Franța, aveam 10 ani  și eram  la biblioteca județeană a orașului. Era o bibliotecă mare, spațioasă   , un adevărat paradis pentru un împătimit de lectură  . În dimineața aceea am ocolit toate cărțile  din lectura obligatorie , l-am evitat pe Hector Malot- Singur pe lume- din lectura obligatorie  căci titlul mi se părea prea deprimant pentru o promițătoare dimineață de iarnă   și  m-am oprit   chiar lângă primul raft  . La litera A  în mijloc era un scriitor pentru copii  , unul cu un nume lung  și figură de bunic simpatic . Am ales o carte cu coperți galbene pe care era desenată o fetiță si niște  chibrituri.  Nu mi-am dat seama ce monument al tristeții luasem in mână    . Toată acea iarnă  m-a urmărit chipul acelei fetițe   nevoită să  vinda  chibrituri pentru a-și ajuta bunica    . De atunci mi-am propus să rescriu povestea.  Sau cel puțin să-i modific  finalul .În loc de în colţul dintre cele două case, când se lumină de ziuă, zăcea jos fetiţa, cu obrajii roşii, cu zâmbetul pe buze… moartă, moartă de frig, în cea din urmă noapte a anului să se termine cu afară ningea cu fulgi mari dar la ea în casă, lângă sobă, era cald și bine. Era un final  patetic -dar atunci  mi se părea cel mai frumos  posibil.

Daniel are  cam vîrsta mea de atunci,  și îi plac mult   poveștile . E drept că acum nu mai trebuie să le împrumute de la bibliotecă ci le citește direct de pe computer .  Părinții lui Daniel, oameni practici și cu picioarele pe pământ  au decis că  a venit vremea  să afle cum stau lucrurile în lumea asta adevărată din afara cărților .   

Mai întâi i-au explicat  că nu există nici  tinerețe fără bătrânețe și nici viață fără de moarte .Nici cocoși cu punguțe cu bani   în plisc. Toate personajele basmelor  s-au adaptat vremurilor de tranziție . Păcală  a intrat în politică și a ajuns deputat  . Ileana Cosînzeana  își face selfiuri  și visează să se mărite cu  un fotbalist iar Zmeul e un prosper om de afaceri.

Nici Moș Nicolae cel cu ghetele, și nici vărul său mai mare , Moș Crăciun , nu puteau  supraviețui    .Fiindcă  un moș care intră noaptea, pe furiș în casele oamenilor nu are în el nimic educativ. Poate fi un hoț sau poate chiar un pedofil.  Trebuia lichidat.  Dar nu așa dintr-o dată , ci treptat ,pe bucățele .

I-au strecurat îndoiala în suflet.  Cum poate Moș Crăciun să ajungă în aceeași seară și la el, și la Ionuț -colegul lui de bancă- și la toți  copiii din clasă când  doamnei învățătoare  îi ia un trimestru întreg .  Și de unde poate avea  moșul,  pensionar bugetar , atâția  bani pentru cadouri. 

După un timp Daniel s-a intors de la școală luminat de descoperire . Totul fusese o mirifică mistificare . Moș Crăciun nu există. 

Dar povestea asta avea să ia o întorsătură ca la  telenovele căci in  firma unde lucra mama lui Daniel s-a organizat o excursie , tocmai în îndepărtata Laponie.  Care includea și vizita în satul lui Moș Crăciun.  Inclusiv în casa lui Moș Crăciun.  Atunci pentru părinții lui Daniel a început dilema .

Căci nu se cade să mergi în casa omului,să dai mîna cu el, să te așezi cu el la masă și la urmă să-i spui că nu există . Atunci au hotărât să-l învie  .  Nu chiar dintr-o dată, ci tot așa în etape, bucățică cu bucățică .   I-au zis că dacă crezi cu adevărat în ceva, acel ceva există . Dacă pisica lui Schrödinger poate să fie în același timp și moartă și vie atunci și Moș Crăciun poate ajunge în același timp și la el și la Ionuț.  Și în ziua mult așteptată, prietenul meu Daniel și-a îmbrăcat hanoracul termic ,s-a dus în satul lui Moș Crăciun, a vizitat oficiul lui poștal,apoi a intrat la Moș în casă l-a pipăit, l-a tras ușurel de barbă , că tot mai avea el o îndoială mică, mică.  Apoi din adîncul ochilor lui curați s-a uitat în ochii albaștri ai finlandezului și a spus o vorbă care ținea de alt loc și de alt timp dar așa îi venea lui bine să spună –Acu cred că există chiar dacă nu există . 

 Și  cu inocența-i  regăsită  s-a suit imediat  pe sania   Moșului cea  trasă de reni și a plecat împreună cu el să dea o raită prin stepa artică .

Iar dacă veți avea drum până în Laponia  ,  vă recomand să faceți o escală și la Copenhaga. E în drum. O să o întâlniți acolo pe fetița cu chibrituri. Nu, nu a murit în ultima zi a anului – cum spunea danezul ăla . E bine .Lucrează la Institutul  de Cercetare A Fericirii. Acolo, la institutul ei , au ajuns la concluzia ca ei danezii sunt cel mai fericit popor din lume. Poate pentru că lucrează mai puțin. Programul ei e intre 9 și 16 . Dar azi a ajuns acasă mai devreme pentru că e sărbătoare .

Pune niște lemne pe foc. Își toarnă un pahar de glögg fierbinte, lîngă el așează o farfurie cu migdale si stafide. Acuma îi e atât de dor de bunica ei  .De-abia așteaptă să treacă Covidul ăsta nenorocit ca să o poată îmbrățișa din nou. Deschide dulapul din bucătărie și scoate o cutie de chibrituri. În cutie mai rămăsese doar un singur chibrit. Mâine va coborî la băcanul din colț ,  bătrânelul ăla  ciudat care seamănă uimitor cu  acel scriitor  danez , Hans Christian Andersen . Aprinde cele patru luminări .O lumină blândă învăluie încăperea. Este  ultima duminică de advent . Peste câteva zile  va fi Crăciunul. Își pune un disc cu Abba pe care nu îl mai ascultase din liceu și se așază în colțul ei preferat de lângă șemineu. Afară ningea cu fulgi mari dar la ea în casă, lângă sobă, era cald și bine.