Tablouri dintr-o expoziție. La centenarul liceului .

Nu e ușor ca de la o distanță de aproape 40 de ani- cît a trecut de la absolvire-să sintetizez feliuța de 4 ani petrecută la liceul Loga. Unele amintiri s-au șters de pe stratul fotosensibil al memoriei. Altele s-au alterat ca iaurtul  uitat  în soare. Dar ca un fotograf nostalgic ce sunt , mă  încăpățînez  să mai dau cîteva clickuri prin hipocampus chiar dacă imaginile  sunt un pic neclare  iar subiecții au ieșit  din cadru de mult .

La montaj le adaug și coloana sonoră  .

Cadrul 1 .  Poarta liceului. Muzica – Pink Floyd, Another Brick in the Wall

Se intră greu la Loga și nu mă refer aici la examenele de admitere. Mă refer la intratul pe poartă în liceu în fiecare dimineață. De obicei în fața ușii se instalează doi profesori din nucleul dur al UTC-ului care verifică ținuta ,aceasta însemnînd  freză  , cordeluță,uniformă  , număr matricol . Cei care nu se conformează standardelor riguroase sunt după caz fie muștruluiți , fie trimiși la tuns  .Uneori ai impresia că din acele dimineți s-au inspirat cei care au făcut clipul lui Pink Floyd , o succesiune de numere matricole care intră într-un malaxor de unde ies gata uniformizați .Fluturii dintr-a doișpea știu deja că una dintre selectoare, profesoara de geografie Virginica , suferă de strabism deci nu vede unde se uită și nu se uită unde vede – așa că se strecoară rapid pe sub privirea ei încrucișată .Noi, libelulele dintr-a noua, încă nu îndrăznim.

Loga_1

Cadrul 2 .Curtea interioară. Muzica – Queen, We are the Champions

Terenul de baschet este imediat la ieșirea în curte , în raza de vedere a fetelor, care au ieșit cuminți în pauza mare la bronzat . Baschetul este sportul elitelor .Jocul presupune o anumită dexteritate , o tehnică de mînuire a mingii și niște calități fizice pe care nu mulți le au. Plebeii joacă fotbal , pe terenul amplasat transversal . Idolul lor este Mario Kempes , fotbalistul argentinian cu pletele în vînt așa cum vor fi și ei odată , poate după ce se pensionează profesoara Virginica.
Jocul de fotbal este mult mai pasional decît cel de baschet , mai ales cînd evoluează colegul Lușu Pasarella Bărbulescu, stîlpul apărării , care nu le admite coechipierilor nici un rabat de la efortul colectiv întru cîștigarea partidei.
În spatele zidului gros de cărămidă ,afară din raza de vedere a tuturor se adună fumătorii pentru un tabac și o partidă de tenis cu piciorul .
Acesta este Harlemul-ul liceului , zona în care copiii cuminți nu au acces. Singurul lucru care-i sperie pe fumători sunt raziile periodice ale profesorului de sport Iosoff , un dușman înrăit al tutunului, și pe bună dreptate.

Loga_2

Cadrul 3 . Cancelaria . Muzica Edith Piaf, Non Je ne regrette rien

Dacă o iei pe coridorul din stînga , de la intrarea principală în liceu ajungi în cancelarie . Nici un elev nu intră în cancelarie nechemat .Chemat poți fi doar atunci cînd ți se încredințează citirea  vreunei circulare  ori dacă ai făcut vreo năzbîtiie . Cînd se sună de intrare în clase , fiecare profesor își ia din rastel tolba de vînătoare . Unii, cei mai tineri, ies primii, adulmecă vînatul . Ceilalți, vînătorii cei mai experimentați mai  au de terminat o idee , o cafea sau un ultim cartuș .Vînatul se retrage precaut în clase.
Îmi formez o teorie cam copilărească ,cum că profesorii sunt de fapt extensia materiei pe care o predau.Că nu știi unde se termină materia și unde începe el, profesorul.Așa că profesorii de literatură mi se par sensibili și delicați, profesorii de matematică riguroși și exacți ,profesorii de istorie-baze de date umblătoare, profesorii de geografie niște călători frustrați , profesorii de franceză șarmanți și eleganți , ca un portret de Renoir .Nu știu cît e de adevărată această teorie în cazul celorlalți ,dar știu sigur că ea este adevărată în cazul profesorilor de franceză .

Cadrul 4 . Sala de clasă . Muzica- Terry Jacks, Seasons In The Sun

Nu am șansa să învăț limba franceză în liceu , însă am șansa de a avea dirigintă un om extraordinar ,pe doamna Eva Bunda -profesoară de franceză.
Unde alți profesori pretind să ne ridicăm la nivelul aspirațiilor dumnealor ,doamna Bunda se poate coborî ea la nivelul visurilor noastre adolescentine .
În liceul acela auster, cu porți mereu ferecate, dumneaei ne cunoaște și poreclele. Simțim că pentru doamna dirigintă suntem cu mult mai mult decît niște numere matricole .
Ne îndrumă cu calm, profesionalism , mereu cu un zîmbet șugubăț în colțul gurii .De la ora de dirigenție nu chiulește nimeni. Ține foarte mult la unitatea clasei .Își dorește ca fiecare din noi să simtă că aparține unui întreg care e mai bun decît suma componentelor sale. Înainte de banchet vizităm profesorii. Nu pe toți, pe cei de care ne simțim mai apropiați . Doamna Bunda insistă ca să  vină toată clasa , chiar si aceia dintre noi care nu au stare de spirit cărînd în spate greutatea corigenței la matematică.Spune că totul e trecător , bucurii și necazuri deopotrivă .

La întîlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului , în anul 2000, doamna Bunda este deja foarte bolnavă . Primește invitația și speră să ajungă la ultima oră de dirigenție .De la orele de dirigenție nu lipsește nimeni , așa ne-a învățat . Dar nu se simte în putere.Atunci îl sună pe domnul profesor Petroman,un alt profesor care putea să vadă dincolo de numărul matricol, și îl roagă să țină dumnealui lecția de dirigenție. La întrebarea domnului profesor despre ce să ne vorbească ,doamna Bunda cu glasul slăbit îi spune – Vorbiți-le despre viață.Eu din păcate nu cred că o voi mai putea face .

Nu știu de ce îngerii s-au hotărît să învețe tocmai franceza, căci îl luaseră și pe domnul Rus-dirigintele de la A -tot profesor de franceză – cu cîțva ani înainte.Ambii ne părăsesc mult prea devreme dar de la amîndoi rămînem cu niște lecții de viață pe care le vom ține minte mult timp după ce vom fi uitat definiția limitei.

Loga_4

Aici s-a terminat filmul. Cu grijă îl scot din aparat. Observ cum cadrele mi-au ieșit cam mișcate . Nu cunosc motivul  . Probabil mi-a trepidat aparatul . Sau am deschis prea mult diafragma. Ori poate că așa arată tinerețea noastră depărtîndu-se …

 

Un gând despre „Tablouri dintr-o expoziție. La centenarul liceului .

  1. „Uneori ai impresia că din acele dimineți s-au inspirat cei care au făcut clipul lui Pink Floyd”
    Noi toți, fie ca suntem conștienți sau nu, ne tragem din „mantua” grupului Pink Floyd!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s