Geneza sau cum am pierdut războiul de șase zile

Ți-l prezintă . Tată, faceți cunoștință , el e T . T se așează lângă tine pe canapea. Ești un pic derutat. Ca un șahist îți analizezi  mutarea  de deschidere . Pe de o parte ai vrea să deschizi cu nebunul  , să-i arăți că ești un tip de gașcă , ai haz , dar încă nu știi cum va fi percepută hâtrăiala ta șoadă , te gîndești că e o țâră prea devreme să-o arunci în luptă  , așa că te limitezi la deschiderea standard cu pionii   . Vă tatonați  pe canapea ca doi diplomați înainte de negocierile pentru dezarmarea nucleară  .

Ai pierdut canapeaua. Șede  acolo cu fata ta, privesc la televizor , un serial de pe Netflix .  Îți explică că e un serial foarte tare , Prison Breaks îi zice , despre un băiat intrat pe nedrept  în pușcărie  , te invită  politicos să li te alături  însă tu preferi filmele europene cu actrițe blonde și fără caziere penale . Te retragi la bucătărie.

Ai pierdut si bucătăria. Gătește mai bine decât tine- bine asta nu e mare scofală . Face o lasagna care ar trebui să recunoști, e demențială . Ar trebui să recunoști, dar n-o faci. În ochii lor pari  scorțos. Poate chiar și esti un pic . Acum îți pare rău că nu ai folosit piesele grele în prima zi. Ai fi putut sa-i arăți că ai și o parte cool . Îți amintesti un cântec invățat în studenție- Petre, Petre ce ti-am spus eu ție , Că nu-i bună viața la socrie . Atunci doar îl cântai  , acum îl și trăiești  , doar că acum ești  pe partea greșită a socriei . Singura consolare e că nu te cheamă Petre . Te retragi la baie. Acolo e încă terenul tău  exclusiv  ,unde   ai liniște, poate poți scrie  un text pe blog pe chestia asta .

Ai pierdut și baia . Și-a înfipt acolo drapelul  biruitor. Periuța de dinți. De acum încolo textele tale  vor fi mult mai scurte . Vrei să poți spune ca Churchill – This is not the end. This is not even the beginning of the end. Perhaps it is only the end of the beginning – dar simți că tu, spre deosebire de Churchill , ai pierdut deja Blitzkriegul . Te retragi în dormitor .

Ții cu dinții de dormitor . Știi că dacă-l pierzi și pe ăsta soarta războiului e pecetluită. Auzi ușoare bătăi in ușă . Nu ai cumva să-i împrumuți un tricou de-al tău ? Alegi un tricou alb. Cel mai alb. Știi foarte bine ce simbolizează. Ai capitulat .

Și-au luat deja un câine împreună . Un câine mic dar tu știi că orice nenorocire mare începe cu o nenorocire mică . Ai presupus bine. Chiar acum te-au anunțat că au închiriat un apartament și se vor muta la începutul lunii . Locuința se depopulează. De la densitatea  Manhattanului , casa ta  a ajuns la densitatea pustei siberiene   . Te apucă un soi de tristețe . Îți spui că  așa incepe   menopauza bărbaților , acel moment când simt că devin  inutili.  Atunci își iau o motocicletă ori o amantă . Sau încep să crească pisici.  Deși nici astea nu prea stau pe acasă.

Te invită să le vezi apartamentul. Îți face loc pe canapea lângă el. Te gândești ce repede se inversează rolurile . La o porție de lasagna ți-o prezintă pe noua colocatară a apartamentului. Alexa. Alexa e un robot , ori asistent personal cum îi zic ei , cumpărat de pe Amazon, care știe la comenzi vocale să deschidă ușile , să aprindă luminile și chiar să pornească calculatorul. Tocmai a  pornit calculatorul pentru că el are de făcut temele  de casă . E student la Facultatea de Calculatoare, aceeasi pe care ai absolvit-o și tu în urmă cu peste 30 de ani . Are de predat o lucrare  grea, ceva cu multe funcții și liste înlănțuite . Poate poți să arunci și tu o privire  . Nu doar arunci o privire dar îi și explici cum se face. E uimit . Poate că nu știi să faci lasagna dar știi să scrii programe cu funcții recursive ceea ce e chiar mai important . Simți cum mercurul admirației lui față de tine crește brusc. Nu-s chiar de aruncat bătrâneii ăștia nici măcar la andropauză . Stați de vorbă , ajungi să-l cunoști si ți se pare chiar simpatic.

Happy Birthday Sharon. Ad 120.