Un cântec pentru doamna Markovski

Cu toate că asta e o poveste cu cadre medicale ea n-are în ea nimic științific. Nici o descoperire medicală, nici un genom sau antivirus  nu se vor revela in ea . Și cu toate că e o poveste despre un vaccin ea nu ia nici o poziție .Nici pro, nici contra .  E o poveste și atât . Dar față de toate defectele ei , ea are singura calitate, aceea de a fi o poveste adevărată.

 Noi am fost o generație specială care a sărit de la grădiniță direct la liceu. Asta nu din cauză că eram noi geniali ci pentru că așa-i ziceau școlii primare la care am început noi clasa întâi. Liceul 2 și el era in Piața Unirii din Timișoara, pe locul unde odinioară fuseseră un han si mai apoi o bancă . Însă hanul și banca nu vor avea nici un rol în povestea asta. Liceul în schimb da.De fapt nu tot liceul ci doar pavilionul acela unde urcai niște trepte și ajungeai într-un  coridor întunecat unde pe ultima ușă scria Dispensar . Si acolo in coridorul acela așteptam să ne vină  rândul pentru vaccinare  . Intram in ordine alfabetica . Primul intra mereu Andronie Relu care era un țigan simpatic . Sigur că azi in virtutea noilor reguli de corectitudine politică ar fi trebuit să-i spun doar simpatic dar în cazul ăsta  Andronie Relu s-ar supăra. El era foarte mândru de faptul că era țigan, făcea parte din identitatea lui   . Si când ieșea Andronie Relu noi îl înconjuram și îl întrebam dacă l-au pus pe scaun sau pe pat . Dacă spunea pe scaun răsuflam ușurați. Înseamnă ca era o injecție ușoară se dădea în mână. Dacă răspundea pe pat ne stresam. Înseamnă că era un tip de injecție mai grea care se lua în cur. Și injecțiile in cur ne speriau nu doar pentru că trebuia să ne dăm jos nădragii ci mai ales pentru  că ne durea de nu puteam sta în fund după aceea. Atunci  urma a doua intrebare. Mereu aceeași.  Îl intrebam  dacă e acolo doamna Markovski.  Doamna Markovski era îngerul nostru păzitor. Doamna Markovski avea cu noi o răbdare de pustnic. Ne înțepa doar atunci când știa că suntem gata, pregătiți  . Și inainte de a ne înțepa ne spunea povești, ca să ne treacă spaima  . Nu am știut niciodată  contra a ce ne vaccinau . Rubeolă, rujeolă, otită, pojar, hepatită , meningită, poliomelită  și alte chestii cu nume complicate  . Lușu și Domnica știau cel mai bine , ei  știau multe , erau premianți  . Noi plebeii știam  doar că  dacă e vreo ită pentru care e  nevoie să te înțepe in fund era bine să fie acolo doamna Markovski.   Avea mâna ușoară , nici nu simțeai când intră serul în tine . Ne înghesuiam la ea pentru injecție , unii de la capătul catalogului mai săreau peste rând , nu cumva să o cheme la direcțiune și să ne vaccineze altcineva . Aveam încredere în doamna Markovski si pentru un copil dacă i-ai câștigat încrederea e al tău.  Chiar dacă un pic tot ne era frică. Dar eram băieți , noi făceam pe curajoșii   . Numai doamna Markovski știa că astea-s doar vorbe. În fața seringii bărbatul devine muiere și femeia poate deveni bărbat. Știa dar nu făcea niciodată mișto  de asta . Un înger în halat, am zis .

După cum v-am spus postarea asta nu are in ea nimic științific. Si nu are nici morală deși e o postare despre vaccinuri  si astazi toată lumea are o părere in chestia asta. Tocmai de aceea e o postare care trece ușor și se uită repede. Cam ca o injecție .

4 gânduri despre „Un cântec pentru doamna Markovski

  1. Superbe amintiri!
    Știu despre ce vorbești! Am trecut prin asta…
    Și pe atunci nu „mârâia” nimeni! Toate mergeau ca… unse!
    Am astfel de amintiri tot din liceu, pe când eram elev în clasa a noua! Bag seamă că ne-au prins bine! La vaccinuri mă refer!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa e. Atunci nu ne codeam atâta . Aveam încredere … sau n-aveam încotro. Dar ne-au prins bine.. vorba ta . La noi in fața școlii in Piața Unirii din Timișoara era un monument dedicat celor care au murit de ciumă in sec 18 așa că nu a trebuit mult ca să ne convingă… Mulțumesc de aprecieri

      Apreciat de 1 persoană

  2. Dragă Gyuri, da, eu nu-mi amintesc de o doamnă Markovski, dar îmi amintesc de statul la coadă în fața dispensarului. La 1 ianuarie am făcut prima porție de vaccin corona virus, și parcă n-au trecut ”niște” ani între evenimente.

    Atunci copii fiind, n-am prea înțeles însemnătatea vaccinurilor, acum însă mă înspăimântă ”dimensiunea” unui virus. Oare ce mai vine în viitor?! Ce ne mai rezervă viitorul?! Nimeni nu știe, și bine că nu știm… La mai mare cu scrisul, și aveți grijă de voi! Dorina

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s