Domnul Șimon

Gyuri  a înțeles că in viața lui s-a produs o schimbare în momentul când și-a luat diploma de absolvire . Dar de ce vorbesc  la persoana a treia ??  Căci despre mine e vorba. Și despre domnul Șimon. Mai ales despre domnul Șimon..

Deci,  am simțit că viața mea a luat o nouă turnură  atunci când mi-am căpătat  diploma  . Dintr-o dată valoarea pe piață mi-a crescut  ca a unei companii  de IT  după un exit reușit . In primul rând vecinii din cartier au încetat să-mi mai vorbească cu băi ori  tu ăla . Unii au început să-mi zică  direct domnu injiner.  Parcă și intonația le era alta .   A doua schimbare  a fost că am inceput să primesc invitații la ceai . Când am făcut o socoată simplă si am deschis parantezele  am înțeles că numitorul comun al tuturor celor ce mă invitau    era că aveau fete de măritat.

Nu degeaba mi-au spus  profesorii că diploma asta îmi va deschide multe uși. Uite nici măcar nu se ștersese bine cerneala de pe semnătura decanului și ușile astea începuseră deja să zdrăngăne din balamale  .

In Comunitatea noastră  regulile erau clare. O fată cu zestre ia un băiat cu diplomă. În felul ăsta băiatul devine părtaș la zestre iar fata la diplomă. Troc  reciproc avantajos . Și în ceea ce priveste diplomele  exista o ierarhie bine stabilită  . Medalia de aur e  un  doctor . Medalia de argint e un avocat. Dacă i-ai scăpat pe ăștia atunci te mulțumești cu un  inginer. Premiul de consolare .

In anul ăla terminaserăm trei. Doi de Gyuri și un Tibi  . Dar unul din Gyuri era deja cuplat cu  Laura, o frumoasă doctoriță , așa că în acel an piața liberă se redusese doar la un Gyuri și un Tibi  .

Când au venit  primele invitații nu prea știam cum să reacționez  . Succesul meu la fete fusese foarte  limitat și niciodată in calitate de pretendent  la însurătoare . Eram ca un june ori o junincă   la primul său târg .  

Ritualul era în linii mari același. Cumpăram din piață  un buchet de  flori . Lalele,garoafe ori trandafiri . Aveam grijă doar să nu mă încurc și să iau din buchetele pentru înmormântări . Era important  ca florile astea să aibă culori neutre și  să fie cinci fire  , ăsta era  numărul care se potrivea cel mai bine  la vazele comuniste de deasupra televizorului  . Sunam la ușă , părinții ei mă pofteau înăuntru  după care  se retrăgeau să ne lase un pic de intimitate controlată   . Atunci era un mic moment de stinghereală care  din fericire  nu dura prea mult căci  peste puțin  timp  auzeam o bătaie în ușă si  părinții își făceau reintrarea triumfală insoțiți de  o tăviță de lemn pe care   se lăfăia  generoasă, o   porție de gem de fructe proaspete . Neapărat , țineau să-mi precizeze , făcut de mânuțele fetei . Acela era momentul meu hedonist când abandonam fata  și mă repezeam năvalnic pe dulceață  ca un urs  ieșit dintr-o prelungită hibernare   .

Am mâncat foarte multă dulceață  în vara aceea . Gemul de zmeură  era preferatul meu  Pentru un gem de zmeură eram gata să revin  .  Urma gemul de cireșe . Sau de caise . Orice , dar nu gem de prune căci ăla era singurul care se găsea pe rafturile altminteri goale din comerțul socialist . Bun pentru constipație ,   rău pentru consumație  .    

Domnul Șimon era magazionerul Cantinei Comunității . Avea un birou mic și destul de înghesuit la intrarea in clădire  . Când treceam pe lângă birou mă lovea   un miros puternic  si  apăsător de pește . Atât de tare era mirosul că se impregnase și in domnul Șimon  .

Acolo m-a invitat domnul Șimon intr-o amiază

– Gyuri să știi ca eu m-am interesat de tine. Pari tu, cam nebăh1 , dar ești băiat bun . Mie Dumnezeu mi-a dăruit o fată . Aș vrea să o cunoști .

Am cam ezitat. Pe de o parte eram convins că și fata domnului Șimon face un gem bun . Pe de altă parte , erau niște meciuri foarte interesante la Campionatul Mondial de fotbal in vara aceea.

Domnul Șimon părea să nu înțeleagă cauza adevărată a îndoielilor mele .

–  Gyuri, acum că ești inginer cu diplomă , a venit vremea ta . Toate au timpul lor-așa scrie in Tora  . E o vreme pentru pace și o vreme pentru război. O vreme pentru studiu și o vreme ca să-și întemeiezi o familie . Haide să o cunoști pe Miriam . Cred că o să-ți placă. Dumnezeu mi-a dăruit-o târziu , atunci când credeam că nu mai pot avea copii. E ea  mai plinuță și tu mai pirpiriu  dar Dumnezeu stă sus și imperechează jos.  Nebănuite sunt căile Lui.  Acordă-i o șansă . Si să știi că Miriam a mea se pricepe la gătit  . E un lucru important . Că doar n-o să mănânci toată viața la cantină. Si e la fel de important ca să se simtă apreciată pentru asta. De o să-ți placă , aruncă-i te rog o vorbă bună ..

Mi-a făcut prietenește cu ochiul și m-a condus la ieșire . Dar acolo in pragul ușii a mai ținut să adaoge ceva .

–  Si incă un lucru . Acum două săptămâni a fost la noi  Tibi. Îl știi pe Tibi ? Inginer ca și tine, familie bună ca a ta . A terminat și el anul ăsta . Dar Tibi  a făcut o greșeală fatală. I-a spus că-i place muntele. Ba i-a propus să meargă împreună pe munte cu cortul. Dar lui Miriam nu-i place  muntele. Mai ales cu cortul . Și in special , știi că un băiat de familie nu invită o fată de familie să meargă  singuri , înainte de zivug2   !  

I-am zis că nu are de ce să se teamă. Nu sunt mare  amator de munte, cu atât mai puțin de întins  cortul acolo  . Dar nu mi-a plăcut nici  că fusesem a doua opțiune . Al doilea pe listă. Si atunci când acea listă conținea doar două nume asta însemna că eram ultimul.  

M-am eschivat. Dar domnul Șimon nu era obișnuit să renunțe ușor. Mă pândea mereu in fața cantinei la prânz .

– Mie-mi place să spun lucrurilor pe nume dar și pe prenume. Dacă nu ești pe invers  , atunci a venit vremea să cunoști o fată evreică. Să nu te prindă vreo  shikse3 . Știi idish?

Nu  știam idiș , însă  cuvântul shikse mi se parea cunoscut. Dar ceea ce m-a convins definitiv , a fost când m-a chemat la el in birou înainte de intrarea în shabat .

– Să știi Gyuri că nu insist doar pentru mine. Si pentru nevastă-mea, Dumnezeu s-o aibă in grija Lui . Stii , eu sunt din  Satu Mare. Suntem Satmar , de cinci generații. Acolo m-a prins războiul . De acolo am ajuns la Auschwitz . Când am revenit eram singur. O lumânare în bătaia vântului . L-am apostrofat pe Dumnezeu . De ce Doamne ? Parinți, bunici, cinci frați și acum singur. Eu l-am certat , EL nu mi-a răspuns. Așa că l-am abandonat .  Cinsprezece ani  nu m-am mai dus la shil4. Mă tot chemau dar eu nu m-am dus. Mi-am dast jos kipaua. Până am intâlnit-o pe Hova-Ruhăle . Ea era din Budapesta. Tot singură a revenit din cuptoare . Acum eram două lumânări. Nu a fost dragoste la prima vedere . Poate nici la a doua. Dar a fost mult respect. Și înțelegere . Știi , uneori in viață nu trebuie să simți fluturi in stomac. Ajunge și o buburuză . Și stii ce mi-a zis ea ? Poate că tu nu esti doar o lumânare oarecare, Șimon  . Dumnezeu te-a lăsat în viață cu un scop. Tu ești shamashul. Acela care  aprinde celelalte lumânări. Așa mi-a zis Hova-Ruhăle , Binecuvântată să-i fie amintirea . Zece ani am ingrijit-o,  până ce anul trecut s-a prăpădit .

In după amiaza am întâlnit-o pentru prima oară pe Miriam . Avea o figură care se putea uita ușor   .  Dar în ceea ce privește talentele ei culinare, domnul Șimon avusese dreptate  .  Am aprins lumânările de shabat , pentru prima oară in viața mea .  N-am stat mult, patruzeci de minute măsurate pe ceas . Ca un băiat de familie la o fată de familie  . La plecare , ea m-a întrebat  cam ce pasiuni am  .

– Vreau mai intâi să-ți spun ce nu-mi place. Nu-mi place să merg cu cortul pe munte – A zâmbit. Știa că fusesem învățat să spun asta- Dar dacă totuși vrei să știi ce-mi place,  apai imi place să citesc  . Nichita, Breban, Blandiana , toate astea care apar în tiraj mic și nu prea le prind la librărie .  Si îmi place cum gătești   !

Am revenit la Miriam în vara aceea de câteva ori. Nu simțeam fluturii în stomac. Dar mi-am amintit ce-mi spusese domnul Șimon. Uneori e de ajuns să simți și o buburuză.

Pe la începutul lui septembrie , domnul Șimon m-a invitat în biroul lui. Mi-a dat mâna prietenește , apoi s-a dus în spatele biroului de unde a scos  un pachet învelit în hârtie lucioasă .

– Uite astea sunt pentru tine . Exact ce ai vrut-  Breban , Nichita, Ana Blandiana . Și suplimentul – Thomas Mann, Muntele vrăjit-  Am rămas mut de uimire iar el mi-a făcut cu ochiul- . În vremurile astea  cu un kilogram de carne kosher poți obține multe. Știi, Gyuri ,  am ajuns la 60 de ani și acum am  intrat prima oară intr-o librărie . Si  am vrut să-ți spun încă ceva . Să știi că Miriam te simpatizează. Și dacă ea te place, te plac și eu. Mă bazez pe instinctele ei  .

Am stat mai mult pe acasa să savurez cărțile . Erau intr-adevăr marea mea pasiune. Volume la care nu credeam că voi putea ajunge vreodată . Vizitele mele la Miriam s-au mai rărit. Dar am găsit-o intotdeauna la fel de caldă și de atentă. Însă relația noastră nu înainta nicăieri. Iar mie îmi era teamă că domnul Șimon va observa asta .

Intr-adevăr a observat în prag de iarnă . Avea un aer abătut  .

– Gyuri, tu ești tânăr , mai poți trăi câțva ani in cărți . Mie ceasul a inceput să-mi bată de apus  . Și tare mult mi-aș dori să am o nepoată. O aștept pe  Hova-Ruhăle …

L-am reintâlnit peste câteva săptămâni. De data asta parcă era mult mai volubil . Mi-a zâmbit ștrengar . În mână ținea un pachet, mai voluminos ca primul.

– Vreau să-ți reinnoiesc proviziile.  Știi , de când merg pe la librărie, am inceput să citesc și eu. Copilăria mea n-a fost grozavă. Nici tinerețea. Dar acum , prin cărțile astea, pot să o trăiesc și pe a altora . E ca și cum aș câștiga o viață suplimentară.  Iar  cărțile astea m-au invățat un lucru . Că dragostea cu forța nu se face oricât ai vrea. Poate tu și cu Miriam nu sunteți sortiți să fiți impreună. Ti-am zis că El stă sus și imperechează jos . M-aș bucura ca atunci când o să-ți vină vremea și vei lua o fată,  să fie de-a noastră . Că vaca și nevasta e bine să le iei de la tine din sat- asa spune o vorbă din bătrâni   . Iar dacă o să te  intorci din sat cu mâna goală , incearcă și in satul vecin  . Iar dacă nu găsești nici acolo și până la urmă  ai să iei o shikse  , cred că Dumnezeu îți va accepta alegerea  . Numai  să fie o shikse cu suflet de hasida .

Am sunat-o pe Miriam chiar in aceeași seară. Nu mi-a răspuns .Doar după câteva luni am aflat de la domnul Șimon motivul

– Miriam va pleca in America . Se va căsători acolo cu un băiat bun , de la yeshivă . Hasid Satmar . Va trăi printre ai noștri  , chiar dacă impozitele le plătește la americani.

– Cum e băiatul ? -am intrebat

– Nu știu, nu l-am cunoscut. Dar am cunoscut trunchiul. I-am scris o scrisoare prietenului meu Rabinul Mendel din Kotzk. L-am intrebat dacă nu știe un băiat bun pentru fata mea.  Unul care să ne ducă neamul mai departe. Mi-a răspuns imediat. Mi-a zis că știe un băiat tare bun . Si dacă o fi și dragoste , cu atât mai bine.  Doar că băiatul nu are diplomă. E ceasornicar  .  Cu diplomă, fără diplomă, ce contează asta -i-am răspuns. Parcursul unui om nu e drum drept și viața nu e contabilitate  ca în caietele mele unde  doi si cu doi  să facă patru . Dacă este armonie adevărată doi și cu doi vor face unu . Asta contează . Apropo, fraza asta am citit-o tot în cărțile tale . Acum o lună au venit  părinții lui din Brooklyn .Bineînțeles i-am invitat la noi să ne cunoaștem . I-am servit cu o porție de gem făcut de Miriam.  După a doua linguriță mi-au zis că le place fata   . Si că așa gem de prune bun , ei n-au mai mâncat niciodată .  I-au trimis chemare  in America să-l cunoască pe Wolf , că așa-l cheamă pe băiat. Dacă toate merg bine , până anul viitor , Miriam va deveni doamna Wolf.   Vino miercuri la gară să-ți iei rămas bun de la ea.. Ba nu, mai bine nu.. Nu veni.. Nu e bine ca omul să plece cu inima grea. Să  nu mai privească  inapoi, precum soția lui Lot .  Să citești cărți e bine, Gyuri  . Dar la fel de important e să cunoști și Cartea . Cartea noastră ,Tora .

Ne-am îmbrățisat îndelung . Si pentru prima oară, parcă am simțit că domnul Șimon miroase altfel  . Un miros fin , vanilat. Miros de filă .

Apoi  am plecat și eu din țară . Nu am mai știut nimic despre Miriam și nici despre domnul Șimon . Am revenit în Timișoara după câțva  ani. Birouașul domnului Șimon din curtea cantinei nu mai exista. Nu mai exista nici domnul Șimon. Dar Dumnezeu i-a împlinit ultima rugăminte .

A apucat să-și țină in brațe prima nepoată…

O fată..

Hova-Ruhăle…

********************************************

  1. neajutorat(idiș) ↩︎
  2. predestinare(idiș) ↩︎
  3. neevreică (idiș) ↩︎
  4. sinagogă(idiș) ↩︎

Cu drag pentru P –shikse cu suflet de hasidacare m-a îndemnat să scriu această povestire

3 gânduri despre „Domnul Șimon

Răspunde-i lui Ozica Joshua Anulează răspunsul