Întoarcerea acasă

În sala de ședințe era o liniște să o tai cu cuțitul . Ai fi putut auzi și musca , dacă o muscă s-ar fi putut strecura  in spațiul acela etanș.  În urmă cu mai puțin de două ore toți  cei prezenți primiseră același mesaj laconic – Vă sunăm de la cabinetul primului ministru.  Vă rog să veniți astăzi la ora 16    in sala  mare de lângă acvarium. Domnul prim-ministru vrea să vă dea o veste foarte importantă   .. Toți- adică  familiile celor 101 de  israelieni ținuți prizonieri   in Gaza .

Fiecare familie  reacționase  in felul ei. Unii au chiuit de bucurie, alții au fost mult mai rezervați . Dar de venit , au venit cu toții intr-un suflet la  Ierusalim  si acum  așteaptă înfrigurați  să-l intâlnească pe  primul ministru. Nimeni nu mișcă, nimeni nu indrăznește să pună vreo intrebare, pulsul tuturor trecuse de 120  .

 Ușa capitonată se deschide. Apare mai intâi secretarul militar , apoi șeful de cabinet, iar în cele din urmă încadrat  de doi bodiguarzi vânjoși își face apariția și domnul prim-ministru.

– Cetățeni ai Israelului, prieteni dragi, știți cât de mult mă preocupă pe mine problema ostatecilor răpiți . Mă gândesc la ei zi și noapte , somnul mi-e greu  din pricina  lor. Am făcut și fac tot posibilul să-i aduc înapoi acasă . Am promis asta la începutul războiului. Și după cum știți mie imi place să mă țin de cuvânt. Astăzi am reușit. In curând îi veți putea revedea. Pe toți cei dragi !!

Un murmur de entuziasm străbate sala . Primul ministru, cel de care se legaseră speranțele tuturor, cel care îi dezamăgise pe parcurs ,  reușise în cele din urmă . Reușise  să-i aducă acasă .

–Asta a necesitat eforturi uriașe – continuă domnul prim-ministru  . Atât la nivel conceptual  cât si financiar . La început scârțarul  ăla de ministru de finanțe nu a vrut să aloce  fonduri , a spus că ar prefera să inființeze o nouă colonie in teritorii dar mi-am pus tot prestigiul in joc. Ostatecii noștri înainte de toate. In curând voi anunța asta pe posturile de televiziune. La ora 20 fără 5 ,  toată lumea va afla despre această acțiune indrăzneață , dar am vrut că voi să știți primii. Pentru că imi sunteți importanți . Si chiar dacă in viitor , ministrul apărării va dori să se laude că și el a contribuit  să știți că el nu are nici un merit. Suntem doar trei cei care am fost in miezul problemei și care am păstrat secretul cu sfințenie pe toată durata operațiunii, de la început până la sfârșit . De fapt acum suntem doar doi, căci Yair e la Miami.

-Sunt vii ? – intreabă o voce gâtuită

–Cât se poate de vii !!

-Când ii vom putem vedea ?

–Indată  . Sunt deja aici .

O ușă laterală se deschide . Un ofițer superior intră ducând după el o valiză Samsonite roșie din material reciclabil. .

-Ce sunt astea ?

–Holograme– răspunde primul ministru. Este reprezentarea tri-dimensională a celor dragi vouă. Ii aveți aici pe fiecare în mărime naturală. Să știți că ne-am interesat, am făcut cercetări minuțioase ca să le aflăm inălțimea, greutatea corporală, toți parametrii  lor  la momentul răpirii.  I-am reprodus exact  in 3D .  Dimineața când luați micul dejun , fratele sau fiul pe  care nu i-ați văzut de atâta timp , va fi aici lângă voi . Seara înainte de culcare îi puteți imbrățișa . Războiul nostru se numește  milhemet tkuma – al renașterii . Iată aveți aici in fața ochilor renașterea , renașterea celor dragi .. . Braverman , arată-le cum se folosește  .

Șeful de cabinet apropie o cheiță cu raze infraroșii de valiză si aceasta se deschide cu un clic.   In  valiza  roșie  sunt 101 perechi de ochelari roz și tot atâtea telecomenzi .

– Cu acești ochelari îi puteți vedea în culorile pe care le alegeți  iar  cu această telecomandă le  puteți manevra mișcările. Fiecare familie va primi câte o telecomandă, familia Bibas va primi chiar patru . Cu această telecomandă il puteți așeza pe fiecare in locul său favorit din casă. Vă dați seama,  fiecare se va putea legăna in șezlongul din grădină   , ori pe fotoliul   in care-i plăcea să urmărească    meciurile de fotbal . Și asta nu e tot . Dacă vreți să se deplaseze dintr-un loc in altul , de exemplu de pe salon pe terasă tot ce trebuie să faceți e să acționați aceste săgeți . Dacă vreți să- i luați cu voi in excursii,  apăsați butonul verde, cel  pe care scrie  Menu. Aveți aici în meniu o  sumedenie de posibilități. Îi puteți culca, ii puteți așeza, îi puteți chiar face să urce scările .  Doar aveți grijă, noaptea inainte de culcare să opriți sistemul  ca să nu se uzeze   . Bateriile sunt totuși chinezești ..

 

-Dar e o iluzie !! – spune cineva nervos

–Toată viața asta e o iluzie .  Mandatul meu   nu e tot o iluzie ? Vi s-a părut vouă că am putut să vă asigur securitatea așa cum am promis. Dar de asta are nevoie  lumea ,  de iluzii .De aceea și votează precum votează . Nici nu ar mai  trebui să se mai țină atâția  agenți politici   ca să promoveze candidații  . Păcat de bani  .  Ar trebui un singur slogan universal- Votați iluzia. Iluzia se vinde cel mai bine. Nici nu vă dați seama ce mulți vor să o cumpere .  Nici n-am ieșit încă cu invenția pe piață  dar deja primesc telefoane din   toată lumea   . Americanii vor astfel să-i reinvie pe cei de pe Titanic, francezii pe cei din atacurile teroriste de la Bataclan iar românii mi-au zis ceva de un club ,  Colectiv.  

Oamenii nu-l mai ascultă . Unii se ridică deja dezamăgiți . Pentru asta ne-ai chemat , e bătaie de joc – scrâșnește din dinți  mama unuia dintre ostateci .

Primul ministru rămâne singur. Scoate din buzunarul de la piept telefonul celular si formează un număr cunoscut. Cu voce moale spune

–Sara, ai avut dreptate. Sunt nerecunoscători . După tot ce am făcut pentru ei  !!