Profesorul vizionar și decibelii zburători

Pe la inceputul anilor ‘60 fabrica de ciocolată  Kandia din Timisoara primise niște utilaje noi pentru eliminarea bulelor de aer din ciocolata fierbinte   . Problema era că utilajele astea  produceau  un zgomot infernal și nimeni nu putea să lucreze lânga ele . Au încercat sa le procure muncitorilor niste dopuri de urechi-dar dupa doua ore cu dopurile ,muncitorii se bâțâiau ca in filmele lui Chaplin. Nimeni nu rezista sa stea linga mașină un schimb intreg. Trebuia facut ceva .

Disperați au apelat la minister. Ministerul a format o comisie de specialiști de la Facultatea de Mecanică din Timisoara . In fruntea comisiei era profesorul Coloman Bakony o somitate in domeniu dar mai mult de atît un om foarte original .

Cei din comisie au primit mai intii schița mașinii.Au controlat, au măsurat și apoi au venit la fața locului . Studiază mașina atîta cît se poate sta in jurul ei .Apoi profesorul Bakony convoacă  o ședință lărgită cu toti inginerii fabricii.

Sala de sedințe e plina. Toți asteapta cu sufletul la gură soluția-minune. Și intr-adevar profesorul Bakony nu dezamăgește. „No, drajilor am găsit rezolvarea” -spune profesorul cu accentul lui specific unguresc  . Un murmur de ușurare în sală. Toți inginerii scot carnețelele să noteze . „No puneți-le  napoi pe carnețele,  că nu  de țedule aveți nevoie .Tot ce vă trebuie e un bilet de tramvai. Cunoasteți Timisoara?” -ii intreaba pe inginerii mirati.” Ei, daca o cunoasteti ,vă suiți in tramvaiul 6,mereți tri stații și vă dați jos tocmai in strada Gheorghe Doja . E acolo o școală de surdo-muți cea mai bună din țară. Angajati de acolo câțva baieti si fete să lucreze pe utilajele  voastre și ați rezolvat baiul . Toți veți avea de cistigat .”

Nu știu dacă au făcut așa însă profesorul Bakony a fost unul dintre primii care a intuit potențialul extraordinar aflat in oamenii cu dizabilități.