Primii 100 de ani din viața domnului Ladislau Roth

Autoritățile maghiare din Oradea acelor zile au socotit că niciodată nu e prea târziu ca să se descotorosească de evrei.  Familia Roth au fost urcați în iunie 1944   intr-unul din ultimele trenuri care au plecat spre Auschwitz . Soarta mamei sale a fost pecetluită chiar in ziua sosirii. A luat de mână  un copil care-si pierduse părinții in acel tren al infernului , sperând că acest gest o va salva, dar germanii aveau nevoie de brațe de muncă , nu de asistenți sociali.  Laci și tatăl său au avut noroc. La selecție au fost trimiși in partea dreaptă, aceea care-ți mai acordă o șansă. Al doilea noroc a fost încă și mai mare. Căci în lagărul de la Mauthausen , unde a ajuns după Auschwitz , cineva i-a descoperit talentul muzical . A fost apoi transferat in lagărul de muncă de la Melk , unde Lagerfuhrerul , mare amator de muzică , înființase o orchestră. Laci cânta la acordeon, desi specialitatea lui era pianul. Orchestra evolua in fața ofițerilor, odată pe săptămână , duminica . În afară de asta mai existau  și concertele spontane, neplanificate .  Ele se desfășurau lângă zidul din spate al lagărului, pe platou .  Repertoriul acestor concerte era alcătuit  din doar două piese – un cântec din folclorul german –Alle Vogel sind wieder da-care in traducere însemna Toate păsărelele s-au intors în cuib ,urmat de un vals de Strauss . Naziștii erau oameni civilizați. Nu ucideau in mod barbar ca ucrainenii.  Ucideau frumos, pe muzică clasică.  Fiecare deținut care încercase sa evadeze și era prins, era executat pe ritm de vals, cu acompaniament orchestral .

Apoi in aprilie 1945 a fost eliberat de americani. S-au întors mai întâi la Budapesta acolo unde credeau că vor găsi o parte a familiei . Femeia care locuia acolo le-a spus- “Nu primesc cerșetori „. Au continuat apoi la Oradea.  Din casa care fusese a lor nu au mai găsit decât pereții .  Și atunci se hotărăsc , el si tatăl său, să revină in singurul loc unde le-a fost bine, înainte de acea nuntă de piatră.  La Timișoara . Tânărul de 26 de ani redevine un nume după ce înainte fusese doar un număr.  Aca de Barbu, directoarea Operei din Timișoara îl primește în ansamblul ei , ba chiar îl numește prim-dirijor . Dar atunci soarta îi întoarce spatele a doua oară.  Doamna Aca de Barbu, protectoarea lui, e îndepărtată din cauză de  “origine nesănătoasă” . Ladislau Roth depune actele pentru Israel și e concediat și el.  În 1960 primește aprobarea . Se stabilește în Bat Yam , orașul de pe malul mării . De aici cariera lui va începe o ascensiune fulminantă. În Israel a dirijat mai ales operă.  Mozart era preferatul lui . Dar și compozitorii ruși . Odată a dirijat un tenor tânăr , mexican de origine, angajat al Operei din Israel . L-a remarcat imediat pe băiatul acela. Peste câtva ani avea sa-l remarce o lume întreagă. Tânărul se numea Placido Domingo. A dirijat-o și pe Barbara Streisand , care atunci când interpretează  Avinu Malkenu , te trec fiorii. A dirijat si Strauss încercând să uite de peretele din acel lagăr de concentrare . Apoi a plecat in Mexic pentru câtva ani, la schimb cu Placido. Și in Africa de Sud. Dar cel mai mult ii place să dirijeze acasă la Timișoara.

Ladislau Roth- Lacika- asa cum il numesc prietenii – va împlini pe 4 iulie   102  ani. Nu era programat să ajungă până aici  dar poate a primit  și acei ani care i-au fost luați  mamei sale. În pofida tuturor nenorocirilor de care a avut parte este un om optimist  .  Cei care au trecut  prin bezna Iadului  , știu cel mai bine să prețuiască lumina unei  dimineți    . Cea mai mare bucurie îi este familia.  Nora Neta Garti , care il vizitează periodic, este o actriță foarte apreciată in Israel și in lume. A interpretat rolul principal feminin din serialul Fauda.  Nepotul  Peter Roth, i-a moștenit talentul  muzical.  Din păcate nu în muzică clasică, ci în rock. Astăzi un Elton John e mai popular decât un Mozart-spune flăcăul de 102 de ani , și asta i-ar fi poate singura  supărare .