Primii 100 de ani din viața domnului Ladislau Roth

Soarta i-a întors spatele tânărului Ladislau Roth destul de timpuriu, în august 1940 , la puțin timp după ce împlinise  20 de ani. Plecase  din Timișoara la Satu Mare   la o banală  nuntă în familie  , care însă  îi va marca restul vieții  . Căci intre timp în cancelariile oficiale se impusese Dictatul de la Viena , drumul de întoarcere le era blocat , iar familia Roth a ajuns  la Oradea, unde Ladislau va deveni Laci, supus maghiar. La început familia a crezut că războiul îi va ocoli dar apoi au inteles cât de mult se înșelaseră. Căci in martie 1944,  germanii au intrat în Ungaria. Războiul era deja pe sfârșite , dar tocmai atunci in ceasul al doisprăzecelea , când orologiul ororilor bătea ultimele ticăiri , pentru familia Roth a început calvarul.

Autoritățile maghiare din Oradea acelor zile au socotit că niciodată nu e prea târziu ca să se descotorosească de evrei.  Familia Roth au fost urcați în iunie 1944   intr-unul din ultimele trenuri care au plecat spre Auschwitz . Soarta mamei sale a fost pecetluită chiar in ziua sosirii. A luat de mână  un copil care-si pierduse părinții in acel tren al infernului , sperând că acest gest o va salva, dar germanii aveau nevoie de brațe de muncă , nu de lucrători sociali.  Laci și tatăl său au avut noroc. La selecție au fost trimiși in partea dreaptă, aceea care-ți mai acordă o șansă. Al doilea noroc a fost încă și mai mare. Căci în lagărul de la Mauthausen , unde a ajuns după Auschwitz , cineva i-a descoperit talentul muzical . A fost apoi transferat in lagărul de muncă de la Melk , unde Lagerfuhrerul , mare amator de muzică , înființase o orchestră. Laci cânta la acordeon, desi specialitatea lui era pianul.Orchestra evolua in fața ofițerilor, odată pe săptămână , duminica . În afară de asta mai existau  și concertele spontane, neplanificate . Ele se desfășurau lângă zidul din spate al lagărului, pe platou . Repertoriul acestor concerte era alcătuit  din doar două piese – un cantec din folclorul german –Alle Vogel sind wieder da-care in traducere insemna Toate păsărelele s-au intors în cuib ,urmat de un vals de Strauss . Naziștii erau oameni civilizați. Nu ucideau in mod barbar ca ucrainienii. Ucideau frumos, pe muzică clasică. Fiecare deținut care încercase sa evadeze și era prins, era executat pe ritm de vals, cu acompaniament orchestral .

Apoi in aprilie 1945 a fost eliberat de americani. S-au intors mai întăi la Budapesta acolo unde credeau că vor găsi o parte a familiei . Femeia care locuia acolo le-a spus- “Nu primesc cerșetori „. Au continuat apoi la Oradea. Din casa care fusese a lor nu au mai găsit decât pereții . Și atunci se hotărăsc , el si tatăl său, să revină in singurul loc unde le-a fost bine, inainte de acea nuntă de piatră. La Timișoara . Tânarul de 26 de ani redevine un nume după ce înainte fusese doar un număr. Aca de Barbu, directoarea Operei din Timișoara îl primește în ansamblul ei , ba chiar îl numeste prim-dirijor . Dar atunci soarta îi întoarce spatele a doua oară. Doamna Aca de Barbu, protectoarea lui, e îndepărtată din cauză de  “origine nesănătoasă” . Ladislau Roth depune actele pentru Israel și e concediat și el. În 1960 primește aprobarea . Se stabileste în Bat Yam , orașul de pe malul mării . De aici cariera lui va incepe o ascensiune fulminantă. În Israel a dirijat mai ales operă. Mozart era preferatul lui . Dar și compozitorii ruși . Odată a dirijat un tenor tânăr , mexican de origine, angajat al Operei din Israel . L-a remarcat imediat pe băiatul acela. Peste câțva ani avea sa-l remarce o lume intreagă. Tânărul se numea Placido Domingo. A dirijat-o și pe Barbara Streisand , care atunci când interpretează  Avinu Malkenu , te trec fiorii. A dirijat si Strauss incercând să uite de peretele din acel lagăr de concentrare . Apoi a plecat in Mexic pentru câțva ani, la schimb cu Placido. Și in Africa de Sud. Dar cel mai mult ii place să dirijeze acasă la Timișoara.

Ladislau Roth- Lacika- asa cum il numesc prietenii – face în aceste zile  100 de ani. Nu era programat sa-i împlineasca dar poate a primit  și acei ani care i-au fost luați  mamei sale. În pofida tuturor nenorocirilor de care a avut parte este un om optimist . Cea mai importantă victorie e că sunt încă aici. Nepotul lui , Peter Roth,i-a moștenit talentul  devenind un muzician renumit în Israel. Din păcate nu în muzică clasică, ci în rock. Astăzi un Elton John e mai popular decât un Mozart-spune tânărul de 100 de ani , și asta ar fi poate singura sa  amărăciune.

5 gânduri despre „Primii 100 de ani din viața domnului Ladislau Roth

  1. Frumos, ca deobicei, felicitäri si uräri de bine domnului Roth pe care l-am urmärit cu pläcere in tineretea mea la spectacolele Operei Timisorene.
    E atata suflet care acompaniaza tristetea acestei vieti pe care ai creionat-o cu aceeasi sensibilitate.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s