Primii 105 ani din viața domnului Ladislau Roth

Autoritățile maghiare din Oradea acelor zile au socotit că niciodată nu e prea târziu ca să se descotorosească de evrei.  Familia Roth au fost urcați în iunie 1944   intr-unul din ultimele trenuri care au plecat spre Auschwitz . Soarta mamei sale a fost pecetluită chiar in ziua sosirii. A luat de mână  un copil care-si pierduse părinții in acel tren al infernului , sperând că acest gest o va salva, dar germanii aveau nevoie de brațe de muncă , nu de asistenți sociali.  Laci și tatăl său au avut noroc. La selecție au fost trimiși in partea dreaptă, aceea care-ți mai acordă o șansă. Al doilea noroc a fost încă și mai mare. Căci în lagărul de la Mauthausen , unde a ajuns după Auschwitz , cineva i-a descoperit talentul muzical . A fost apoi transferat in lagărul de muncă de la Melk , unde Lagerfuhrerul , mare amator de muzică , înființase o orchestră. Laci cânta la acordeon, desi specialitatea lui era pianul. Orchestra evolua in fața ofițerilor, odată pe săptămână , duminica . În afară de asta mai existau  și concertele spontane .  Ele se desfășurau lângă zidul din spate al lagărului, pe platou .  Repertoriul acestor concerte era alcătuit  dintr-o singură piesă  – un cântec din folclorul german –Alle Vogel sind wieder da-care in traducere însemna Toate păsărelele s-au intors în cuib  .   Fiecare deținut care încercase să evadeze și fusese prins, era executat acolo pe ritm de vals, cu acompaniament orchestral .

Apoi in aprilie 1945 a fost eliberat de americani. S-au întors mai întâi la Budapesta acolo unde credeau că vor mai regăsi o parte a familiei . Dar femeia care locuia în casa care odinioară fusese a lor  le-a spus tăios – “Nu primesc cerșetori „. Au continuat apoi la Oradea.  Din casa de acolo  nu au mai găsit decât pereții .  Și atunci se hotărăsc , el si tatăl său, să revină in singurul loc unde le-a fost bine, înainte de acea nuntă de piatră.  La Timișoara . Tânărul de 26 de ani redevine un nume după ce înainte fusese doar un număr.  Aca de Barbu, directoarea Operei din Timișoara îl primește în ansamblul ei , ba chiar îl numește prim-dirijor . Dar atunci soarta îi întoarce spatele a doua oară.  Doamna Aca de Barbu, protectoarea lui, e îndepărtată din cauză de  “origine nesănătoasă” . Ladislau Roth depune actele pentru Israel și e concediat și el.  În 1960 primește aprobarea . Se stabilește în Bat Yam , orașul de pe malul mării . De aici cariera lui va începe o ascensiune fulminantă. În Israel a dirijat mai ales operă.  Mozart era preferatul lui . Dar și compozitorii ruși . Odată a dirijat un tenor tânăr , mexican de origine, angajat al Operei din Israel . L-a remarcat imediat pe băiatul acela. Peste câtva ani avea sa-l remarce o lume întreagă. Tânărul se numea Placido Domingo. A dirijat-o și pe Barbara Streisand , care atunci când interpretează  Avinu Malkenu , te trec fiorii. A dirijat si vals încercând să uite de peretele din acel lagăr de concentrare . Apoi a plecat in Mexic pentru câtva ani, la schimb cu Placido. Și in Africa de Sud. Dar cel mai mult ii place să dirijeze acasă la Timișoara.

Ladislau Roth- Lacika- asa cum il numesc prietenii –  împlinește pe 4 iulie 2025,   105  ani. Nu era programat să ajungă până aici  dar poate a primit  și acei ani care i-au fost luați  mamei sale. În pofida tuturor nenorocirilor de care a avut parte este un om optimist  .  Cei care au trecut  prin bezna Iadului  , știu cel mai bine să prețuiască lumina unei  dimineți    . Cea mai mare bucurie îi este familia.  Nora Neta Garti , care il vizitează periodic, este o actriță foarte apreciată in Israel și in lume. A interpretat rolul principal feminin din serialul Fauda.  Nepotul  Peter Roth, i-a moștenit talentul  muzical.  Din păcate nu în muzică clasică, ci în rock. Astăzi un Elton John e mai popular decât un Mozart-spune flăcăul de 105  ani , și asta i-ar fi poate singura  supărare .

L-am sunat in preziua aniversarii . Domnul Roth are aceeasi voce caldă pe care i-o știu dintotdeauna. „Cum ati trecut războiul cu Iranul – domnule Roth ?”   ” Ca toată lumea . Bine că s-a terminat .  Acum  imi place să ascult liniștea. Să știi că și liniștea are muzicalitatea  ei „