Viața din sticlă

Nu fuseseră doar colegi, fuseseră chiar prieteni, ceea ce însemna o treaptă superioară a colegialității, studenți  in secția   aceea cu nume englezesc  de pe  vremea când IT-ul era doar in scutece  și scopul absolvenților  nu era un salariu de cinci cifre la  absolvire ci doar o  slujbă într-un oraș pe unde trece trenul . Erau și o grupă sudată, bine zincată termic cu amintiri rezistente care nu rugineau , nu aveau cum să ruginească   căci ele se născuseră  in timpuri aspre , in armată  , se maturizasera  în sălile de clasă   și își trăiseră momentele de glorie  la chefuri  in cămin ori  pe câmpul de luptă de la berăria de lângă facultate după vreun examen  . Si chiar și atunci când motivele  începuseră incet-incet sa se diminueze , când gongul final al tinereții lor se pregătea să sune , ei tot mai  căutau   motive care să-i aducă laolaltă   . Își știau bine zilele de naștere , nu aveau nevoie de facebook  ca să le amintească  , existau chefurile unde întotdeauna se  cânta  Cine-i născut in ianuarie – și se ridicau fiecare pe rând  până la Cine-i născut la 7 luni când se ridicau toți  iar   la Cine ar mai vrea să se nască nici nu mai trebuiau să se ridice, erau deja in picioare, unii se cam clătinau deja de  la  pălinca aia ardelenească tare care-i ardea la stomac .

Si în perioadele când nu erau  zile de naștere existau  întotdeauna pe  stand-by zilele de nume. Fiecare  aparținea unui sfânt care il veghea și in onoarea căruia se cuvenea să bea o dușcă   . Si atunci când sfinții cei mari s-au sfârșit i-au luat ei la rând pe sfinții cei mici.  Si când s-au sfârșit si ei , atunci au inventat  tot felul de sfinți ori de sfinte . Calendarul ortodox  era maleabil , putea primi orice , chiar și  niște sfinte  ezoterice ca  Sfânta Felicia sau  Sfânta Celesta , un bun  prilej  de a mai  închina un pahar în cinstea frumoaselor și neprihănitelor lor  colege . Iar  pe la capătul calendarului  era sau poate inventaseră ei o sfântă care purta numele șefei lor de grupă , cea mai sfântă dintre toate . Pentru ea au închinat chiar o sticlă întreagă de vin albanez ,  după care l-au trimis pe el să-i ducă sticla aceea de vin , suprema ofrandă a admirației lor pentru ea.

El s-a achitat bucuros de datorie, era un ultim prilej sa-și mai viziteze o dată șefa de grupă in perioada când cursurile se terminaseră, toți erau ocupați cu susținerea proiectelor de diplomă .  Nu-i putea duce sticla goală așa că a adăugat la ea o scrisorică  din mapa lui de scrisori Doina in care le-a prevăzut viețile . Ea i-a pregătit o cafea turcească la ibric ,  nici nu l-a mai întrebat cât zahăr dorește , știa deja , in anii ăștia se crease intre ei o intimitate greu de povestit și la fel de greu de explicat. Si la final  voise sa-i ghicească in zațul de cafea, așa cum făcea ea de obicei, dar el ii spusese, nu , am ghicit eu mai înainte si scoase din buzunar foaia de hârtie galbenă cu scrisul lui dezlânat și o îndesă in sticla cu gât lung și subțire , uite asta e o profeție  nu pe o luna, nici pe două ,  ci pe 35 de ani si nu doar despre tine ci despre noi toți . A îndemnat-o ca atunci când va merge la mare  in primul ei concediu de ingineră să arunce sticla in valuri , poate  peste ani o va găsi vreun pescar turc sau un copil român și va afla cum trăiseră  ei  în urmă cu mult timp .

Apoi a trecut peste ei viața , ea si-a uitat promisiunea si nici  nu a mai ajuns la mare așa că sticla aceea cu gât lung s-a transformat  într-o capsulă a timpului ținută in debara  și pe care o ștergea de praf doar atunci  când era nevoită să-și împacheteze viața in cutii de carton și să se mute  .

 Și apoi  peste vreo  35 de ani i-a chemat Gicu,  să meargă pe Clisura Dunării intr-o excursie spontană   .La început a ezitat , n-a prea vrut să se ducă, nici nu prea știa despre ce vor vorbi, nici starea ei de spirit nu era prea grozavă , viața o izbise de ziduri, pe unele le trecuse in altele se sfărâmase. S-a dus totuși mai mult din curiozitate , a luat cu ea și sticla , avea să fie puntea care le va lega viețile de atunci cu cele de acum .  S-au revăzut , s-au  îmbrățișat îndelung , apoi s-au așezat  la masa aceea lungă de lemn cu un pahar de mojitos în față . Gicu le preparase o saramură demențială iar ea  își privea prietenii un pic încărunțiți , ii privea și zâmbea. Viața fiecăruia era mai buna decât viața din sticlă , prietenul acela greșise previziunile ,  in sticlă era încă comunism , ei  erau planificați să stea  la bloc , mici inginerași in fabrici de provincie, dar aici in afara bulei ei își trăiau viețile chiar și așa imperfecte in relativă libertate și   cultivau răsaduri de roșii în casele de la țară    . Colegul ăla care le scrisese  viețile  făcuse o eroare de calcul, așa cum se mai întâmpla uneori  la lucrările de laborator  când ignori    un parametru și-ți ies rezultatele aiurea. De fapt el   nesocotise chiar doi parametri, , nu prevăzuse revoluția  care începuse chiar din orașul lor vis-a-vis de casa Feliciei si nici  nu prevăzuse  revoluția digitală care făcuse ca  mesajele să nu mai fie depozitate în sticle ci pe servere în cloudul băieților de la Twitter .

Chiar și viața ei o greșise  , o măritase cu un secretar de partid care o adora și o ducea in fiecare an două săptămâni la mare la Neptun , pe când in realitate viața ei amoroasă era pe butuci. Dar acuma știa deja că viața amoroasă nu este chiar viața însăși ci doar o anexă a ei așa ca un buzunar secundar la un costum, in care croiala e prietenia.  Si cum stătea ea așa la masă cu prietenii ei , deși acum nu sărbătoreau nici o sfântă , nu mai aveau nevoie de sfinți ca să fie împreună pentru că terminaseră cu păcatele , se simțea iarăși tânără , se simțea iarăși frumoasă, se simțea printre ai ei. Cu o mișcare ușoară , abandonă  sticla din mână  ii dădu drumul in Dunăre,  poate  peste ani o va găsi vreun contrabandist de țigări sârb sau mai bine un copil din Orșova și va afla cum își imaginaseră ei viețile odată . Ea putea în sfârșit să se elibereze de trecut .  De- acum simțea că trăiește cu adevărat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s