Un băiat pe nume Oscar

La naștere părinții i-au spus Oscar . Colegii de la Liceul Israelit i-au spus Oszi . Cand a ajuns  in Palestina , singur la 13 ani, i s-a dat numele patriarhului. Abraham .

Zilele acestea Abraham Klein a revenit în orașul în care s-a născut. Nu singur, ci insoțit de soția Braha, copiii Amit și Sharon și toti ceilalti 12 membri ai familiei. Nici unul n-a lipsit. Pentru că Abraham a organizat excursia asta temeinic , a pregătit-o cu mult timp înainte. Cum era în fotbal, așa e și in viață .

Au venit cu toții să cunoască orașul în care și-a petrecut Abraham primii 13 ani de viață . Si-a revăzut casa părintească din cartierul Iosefin și liceul unde învățase alături de colegi care au devenit mai apoi medici, ingineri, arhitecți.  Poate că el ar fi rămas  un anonim , dar un costum prost croit i-a schimbat destinul. S-a dus la un croitor să i-l repare și acesta l-a chemat după aceea să-l insoțească la un meci de fotbal pe care acesta il  arbitra . Neșansa croitorului dar șansa sportului a făcut ca acest croitor să facă o intindere de gleznă in timpul meciului.   Intră tu- arbitreaza in locul meu – i-a cerut atunci Jonas, croitorul,  lui Abraham   . Dar nu știu regulile- i-a spus acesta  . E simplu- dacă vezi un fault fluieri. Si Abraham a fluierat. Atât de bine încat după meci , oamenii l-au felicitat. In acel moment el a știut că și-a descoperit vocația. Vocația aceasta l-a dus la trei campionate mondiale. La unul din ele a arbitrat și finala . Nimic nu ar fi fost posibil dacă nu exista pasiune . Si minuțiozitate . Inaintea primului meci internațional pe care trebuia să-l arbitreze s-a dus la Napoli să vadă cum reziști unui vulcan. Nu unuia geologic ci unuia format din 80000 de oameni pe un stadion , care vor să-ți influențeze deciziile . Inaintea Campionatului Mondial din Mexic a petrecut o lună in America de Sud ca să cunoască mai bine jucătorii sud americani care încercau să-i  păcălească pe arbitri europeni prin căderi simulate în careu .

Au fost trei zile intense în care mulți  au ținut să-l întâlnească pe cel mai mare arbitru pe care l-a dat România. Au fost acolo notabilități ale orașului- primarul Dominic Fritz și viceprimarul Cosmin Tabără ca și deputatul Ovidiu Gantz. La intâlnirea de la Universitate, arbitrată de data asta de excelentul journalist și om de cultură Marcel Tolcea , au venit să-l salute personalități ale fotbalului românesc. I-am intâlnit acolo pe legenda de la Guadalajara,  Emeric Dembrovschi, Dan Lața -unul din cei mai inteligenți mijlocași ai Timișoarei- dar și pe marele arbitru Ioan Igna . Poate că și lui igna I s-ar cuveni un moment ca acesta- imi spune Abraham după intâlnire. Tot acolo au fost pomeniți   colegii lui de arbitraj,  Nicolae Rainea și Andrei Rădulescu. A fost apoi și întâlnirea de la sinagogă , unde soțul nepoatei , Nadav Ben-Ozer , el insuși nepotul unei timișorence a cântat la saxofon , fiind acompaniat de  Alex Reisz, nepotul unei lugojence si fiul reputatului professor Robert Reisz, plecat prea devreme dintre noi. De mult zidurile sinagogii nu au captat un Adon Olam  mai emționant . Si au fost copiii-zeci de copii- care la initiativa doamnei Luciana Fridmann, presedinta comunității , i-au adus mingi ca să le semneze.

Însă cu adevărat mișcat, a fost în prima zi , in care copiii și nepoții i-au citit un mesaj de suflet. Atunci , omul acesta asertiv, care nu s-a sfiit să-I arate cartonașul roșu lui Maradona, a redevenit Oscar, băiatul blajin  pe care cuziștii l-au aruncat în Bega in iarna lui 1937- Jidane dacă vrei să supraviețuiesti, inoată . Si Oscar a inotat. Eu nu am invățat înotul din pasiune, ci din necesitate. Pură necesitate .

Dar Timișoara anului 2023 e mult schimbată față de cea din 1937. Orașul l-a primit cu brațele deschise pe cel care fusese nevoit să o părăsească  in toamna lui 1947 . Amintirile plăcute din aceste trei zile le-au suprimat pe cele din acei ani. De fapt orașul s-a schimbat mult. Nu doar în formă ci mai ales în fond.

Intr-o zi a anului 1984, la capătul unui meci pe care îl arbitra la New York, Abraham Klein primește vizita unui oaspete neașteptat. Este Jonas croitorul , cel datorită căruia Abraham a devenit arbitru . Vino cu mine , la restaurant, vreau să-ți prezint un prieten , ii spune el lui Jonas . Cand vede cine e prietenul, Jonas înlemnește . In fața lui se află marele Pele . Se ridică de la masa și ii dă mâna lui Jonas-  “Prietenii lui Abraham sunt și prietenii mei .”  Jonas e chiar fericit că-și scrintise  glezna la acel meci.

“ Lăsați-mă cu Maradona, cu Messi , Pele a fost cel mai mare . Nu doar ca fotbalist. Mai intai de toate ca om . Cum se spune la noi- A fost un Mentsch . Fiindcă nu a uitat niciodată de unde a plecat.” La fel ca tine, Oscar – completez în gând.