Pe drumul care duce către casa Sarei Vaspi din localitatea Yesod Hamaala în Galileea , trece o albie . Odată cu primele ploi de toamnă , albia aceea se umple de apă .
De trei ori, in trei toamne diferite, cei de la garnizoara orașului din apropiere au traversat pârâiașul .
De trei ori, in trei toamne diferite, au bătut la ușă și i-au spus Sarei – Stați jos. Avem ceva să vă spunem..
Prima dată a fost în toamna lui 1973 . Israelul se afla in războiul de Yom Kippur și Yoav , soțul Sarei , a fost mobilizat. Veneau periodic scrisori de la el in care relata intâmplări de pe front. „Fiecare glonte are o adresă , pe nici un glonte nu scrie adresa mea ” .. In ultima scrisoare Yoav scria că incepuse să creadă in Dumnezeu.. Dar peste numai două zile și Dumnezeu a început să creadă in Yoav. L-a chemat la EL . . .. „Cel puțin ai o consolare ” – i-au spus prietenele venite la shiva – ” ati apucat să faceți împreună doi copii frumoși.”
Yoav ii lăsase in grijă o fată- Vered- si un băiat Arnon.
A doua oară a fost in toamna lui 1982 . Era războiul din Liban si Arnon era soldat în termen. Erau staționați la un fort în sudul Libanului și Arnon i-a scris mamei sale – „A fost tragere la sorți și eu am tras numărul morții”.. „Ce înseamnă numărul morții ? „-s-a interesat Sara ? ”Adică voi rămâne shabatul ăsta in bază” ..
Din păcate acela avea să fie numărul morții cu adevărat. Un proiectil tras de gherilele palestiniene în acea sâmbătă i-a curmat viața lui Arnon .
“Intotdeauna m-am străduit să văd partea plină a paharului. Însă acum paharul e făcut țăndări.Sunt doar cioburi „– a spus Sara atunci la înmormântare .
Au urmat niște ani liniștiți . Familia Sarei s-a mărit. Vered fata ei, a născut un băiat. In iudaism se crede in transcendența sufletului așa că l-au numit tot Arnon, in memoria unchiului. Pentru o vreme se părea că Sara a reușit să lipească cioburile.
In razboiul dintre Israel și Hamas , Arnon cel mic e mobilizat. La fel ca bunicul lui in urmă cu 50 de ani, la fel ca unchiul in urmă cu peste 35 .
Săptămâna trecută cei de la comenduirea garnizoanei, au traversat pârâiașul pentru a treia oară.
“Pe primii doi nu am apucat să-i mai văd după ce au căzut . Pe Arnon cel mic mi l-au arătat . Era frumos.. Părea aproape viu ..”
E o noua toamnă in Yesod Hamaala. Au început ploile. Părăiașul din fața casei Sarei Vaspi s-a umplut din nou. In schimb pe fața Sarei au secat lacrimile..
***************************************
In memoria lui Yoav, Arnon și Arnon .. Z”L .
Talentul tau de a scrie triste povesti este excepțional. O lacrimă.. și o tristețe de nedescris..
ApreciazăApreciază
Trist pentru noi, tragic pentru Sara… Țara trece printr-o perioadă grea, iar eu trebuie să mă obișnuiesc cu subiectele tale triste, duc dorul celor cu umor, dar înțeleg …
ApreciazăApreciază
A avut multa tarie sufleteasca
ApreciazăApreciază
In fiecare zi sint citeva Sara si nu numai;atita durere si lacrimi,atita jale,se umple piriasul Sarei…
ApreciazăApreciază