Tot așa cum cel ce analizează speciile de păsări se numește ornitolog iar cel ce studiază speciile de animale se cheamă zoolog, eu m-am făcut turistolog. Adica analizez speciile de turiști , mai ales acele specii care ajung in România .
Am identificat mai multe categorii ce se diferențează intre ele mai ales prin locurile in care habitează . Astfel am descoperit liliacul de cazino. Este o subspecie care trăiește în peșterile din Calea Victoriei și e activă mai ales noaptea când se hrănește cu jetoane . Ii recunoști ușor pe liliecii de cazino pe drumul de costișe ce duce către aeroport la intoarcere când se jură că niciodată n-o să le mai fâlfâie aripile prin vreun cazinou . Asta până la următoarea leafă căci liliacul de cazinou e un mamifer cu brațe lungi și memorie scurtă , spre marea bucurie a dealerilor .
Există apoi iepurele de lupanare. In ultima vreme Bucureștiul a devenit un fel de Paris minus romantica sau un fel de Amsterdam minus felinarele . Dar fetițele dulci (si nu prea scumpe ) din București constituie o atracție pentru rozătoarele ierbivore participante la petrecerile de absolvire a burlăciei care pot astfel gusta din plăcerile unei ultime împerecheri cu o frumoasă iepuroaică de Dâmbovița .
O altă categorie, destul de răspândită sunt ogarii de mall. Aceștia sunt niște animale de companie de mult domesticite , care își însoțesc femelele la cumpărături și le păzesc in timp ce ele adulmecă următoarea pradă . Crocodilii de Terme, sunt niște reptile complet inofensive care viețuiesc in păduri tropicale, și se mișcă în jurul unui șezlong pe care se rostogolesc leneș de pe burtă pe spate .
O altă specie interesantă este cocostârcul de munte. Trăiesc izolați dar uneori se adună și in turme pe două sau patru roți . Sunt frecvenți mai ales in zonele șoselelor alpine – Transalpina sau Transfăgărășanul . Tot din categoria carnivorelor face parte și mistrețul de restaurant . Mistrețul de restaurant este o categorie aparte de turist care are un intestin subțire suficient de gros ca să incapă in el o duzină de sarmale și o cantitate nelimitată de mititei .
În afară de turismul de faună , mai există și turismul dendrologic alcătuit din acei arbori de mult dislocați care vin să iși cunoască rădăcinile . În ultimul timp a luat avânt un nou gen de turism care face ravagii printre turiste – turismul coafezic . Saloanele de infrumusețare sunt pline și toată lumea e mulțumita mai ales doamnele care vin Angela Merkel și pleacă Ariana Grande.



Eu am extins acest concept și la bărbați . Așa a apărut turismul frizeristic . E o specie nouă de turist pe cale de apariție . Conceptul e simplu. Plătești o excursie și primești o tunsoare bonus . E și rentabil . Prețul unui tuns in vest poate ajunge până la 25 de euro . Nici un cap nu valorează atat . Pentru ca să-ți poată lua atâția bani pe un tuns frizerii din Vest s-au șmecherit. Își spun acum hair-designer și nu te mai primesc fără programare. Bătrânul meu frizer din Timișoara nu cunoaște șmecheriile astea și mă tunde cu 20 de lei , ca pe vremuri .
Doar că de data asta de cum am intrat în frizeria din colț mi-am dat seama că am dat de bucluc . Bătrânul meu frizer nu mai era. Pusese briciul in cui în vremea pandemiei. Ii luase locul unul tânăr , plin de tatuaje și cu un barbișon de țap care nu prevestea nimic bun . Din difuzor se auzea un fel de tehno amestecat cu rap .
-Ia spuneți . Cum vă tund ?
– Cum vreți dumneavoastră – incerc eu mutarea de deschidere , dar el mă privește complet nemulțumit de raspuns .
-Dumneavoastră sunteți clientul .
Are dreptate. Nu pot arăta atâta indiferență față de podoaba mea capilară .
-După ultima modă . Cum l-ați tunde pe Brad Pitt .
Băiatul nu are timp de glume. Unde sunt eu și unde e Brad .
-Doi centimetri ! – zice el hotărât. Vă tund la doi centimetri .
De data asta e rândul meu să fiu in dubii . Ce inseamnă doi centimetri ? Cat e asta ? De unde pâna unde se măsoară ? Imi ia sau imi lasă? Am nevoie de precizări .
-Doi centimetri ? – repet intrebarea
Omul crede ca nu prea cunosc unitățile de măsură așa că imi arată două degete împreunate.
-Cum vine asta pe cap ?? ! – intreb cam buimăcit
Dar omul s-a cam edificat . Sunt un caz pierdut pentru stilistica frizeristică .
-De unde sunteți , că nu prea știți românește ? – intreabă dar și concluzionează in același timp și se pune minuțios pe treabă . Muzica techno-rap care duduie din difuzoare intră armonios in capul meu care începe să semene tot mai mult cu capul unei alpace .
Până la urmă m-a tuns tot cum a vrut el. N-a ieșit Brad Pitt dar a ieșit oleacă de Rod Stewart.
Data viitoare mă duc tot la el . Dar de data asta am să vin cu lecția învățată . Trebuie să-i demonstrez că nu am uitat românește dar mai ales că știu toate stilurile de tuns la ultima modă . Si dacă o să vrea am să i le și cânt . !

mi-a placut stilul tau zeflemist , ca intotdeauna
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Dacă mă gândesc , și te văd, arăți excepțional.
Eu am avut șansa de a reîntâlni un frizer din vechea școală. A fost bine dar nici el , săracul, nu a putut face nimic din resturile de păr care le mai aveam pe cap.
Felicitări pentru articol.
ApreciazăApreciază